Locuiește în Viena de 15 ani și spune că toată viața ei a fost o aventură. În prezent, se ocupă de integrarea a 40 de tineri refugiați, pentru că face parte din conducerea unor cluburi sportive austriece. S-a mutat în Viena, după ce soțul ei a cumpărat aici un restaurant. O perioadă a făcut naveta România-Austria, apoi a decis să se mute și ea. A nimerit în plin an electoral, cu lozinci agresive împotriva străinilor, iar Clara i-a spus soțului: „Unde naiba vrei tu să rămânem, nu vezi că ăștia dau cu pietre după noi?”. Dar s-a convins pe parcurs că erau simple lozinci populiste, care au încetat după campanie. În acei ani, comunitatea din Viena nu era așa de mare, dar astăzi, după ce lucrurile s-au mai schimbat, Clara afirmă că și-a găsit echilibrul și se simte în Viena ca acasă.
În România avea propria firmă și, dacă s-ar întoarce, ar avea activitate. În Viena, Clara se află în conducerea mai multor cluburi sportive și e implicată în diferite proiecte: de integrare prin sport și pentru dezvoltarea și practicarea sportului pentru toți. În proiectele sale, bine primite, colaborează cu Ministerul Sportului, Primăria Vienei, Primăriile de Sectoare, Fondul de Sănătate, Federații Sportive, Sport Union. Se consideră norocoasă, pentru că o ajută soțul ei și oameni de ispravă. „Să reușești ceva în străinătate nu este foarte simplu, nu este mereu borcanul cu dulceață, este multă muncă, timp și bani investiți.”, mi-a mărturisit Clara.
Proiectul de care este foarte legată acum vizează integrarea a 40 de tineri refugiați, care fac parte din clubul de forbal Calaromania cât și din cel de atletism SV Kahlenberg. Acest lucru presupune ca ea și întreaga echipă să fie cu tinerii cot la cot la antrenamente, concursuri, pe ploaie, vânt, ger. „Sunt și probleme de ordin financiar, pentru că ei sunt minori (14-18 ani) și nu au bani nici măcar pentru pantofii de fotbal sau de alergare, clubul (adică noi) ne ocupăm să rezolvăm. Sunt costuri cu terenurile de antrenament, de joc, arbitri, participările în diferite competiții și trebuie să fim mereu orientați pentru găsirea de fonduri.”, povestește Clara. Sunt adolescenți din 10 țări, marea majoritate orfani, tineri care au văzut ce înseamnă razboiul, care au suferit enorm. Sunt disciplinați și ambițioși. Iar Clara spune cu mândrie că echipa de cross SV Kahlenberg (compusă integral din refugiați) a câștigat locul 3 pe Viena.
Am întrebat-o dacă a avut o mare dragoste. „Am o mare iubire care m-a marcat cu mulți, mulți ani în urmă și a rămas în suflet. Sunt o romantică incurabilă, care crede în „sufletul pereche“ și în siropoasa poveste cu „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți“!
Pentru că se apropie luna ce marchează primăvara și feminitatea, voi publica poveștile adevărate ale unor femei, din punctul meu de vedere, deosebite. Femei din diverse colțuri ale lumii, care nu se cunosc între ele. E un proiect personal sub umbrela Corina Ozon Connections. No matter the distance, there are connections.
Foto arhiva personală Clara Popescu
Lasă un răspuns