35+. Mi s-a întâmplat să rămân uimită la aflarea unor vești despre despărțirea unor cupluri ce păreau indestructibile. Aveam să aflu apoi povești din spatele cortinei, altele decât cele jucate pe scenă în public. Marea parte a avut drept cauză lipsa dialogului. Mai exact, lucrurile nespuse la timpul lor au măcinat temelia. Sunt mai multe de discutat aici. Dar concluzia principală este că ar fi nevoie să învățăm să ne exprimăm fără rușine propriile nemulțumiri, fără teama că îl pierdem pe celălalt. Am lansat în online locul numit „35+”, e vorba de o generație care suferă pe alocuri în tăcere, pentru că așa a fost educată sau atât știe. Vă invit să participați cu toată inima la dialog, pentru că astfel putem salva inimi. Fiți bineveniți și vă mulțumesc dacă îmi veți fi alături!
Auzim adesea: „Ce frumos e să iubești la 20 de ani!”, „Dacă aș mai avea eu 30 de ani, cum aș iubi!”, „Iubirea la 40 de ani e cea mai mișto!”, „După 50 de ani, ce iubire să mai visezi?”. Iubirea nu se raportează la o vârstă. Iubești cu sufletul și filtrezi cu creierul,prin experiența de viață. Și fiecare iubire are gustul ei. Am iubi mai mult, dacă nu ne-am izbi de bariere pe care singuri ni le impunem. Pentru că despre iubire nu trebuie să dai socoteală nimănui. O primești când vine și o trăiești. Dar important este să o menținem vie, să nu lăsăm îndoiala, minciuna și prejudecata să o stingă. De aceea e bine să vorbim în iubire și despre ea. Sper ca aici, prin poveștile de viață, să ne regăsim fiecare cu o bucată din noi, așa cum am fost sau suntem. Și apoi să ne privim atent în oglindă. Cei de la 35 de ani spre infinit, femei și bărbați.
35+, by Corina Ozon 