Iubim traumatizați

berlin-653427_960_720    Ne învârtim în cercuri și ne mutăm axe. Periodic vine peste tine un taifun, care te scoate din albie și te împrăștie pe toate cărările. Nu reușești să te aduni, sunt urme peste tot. După fiecare revărsare, ne mințim că ne e bine, dar ne retragem tot mai mult în noi. Sistemul de autoapărare lucrează și celulele țes harnice zi și noapte la pânza sufletului, grav afectată de furtună.

Se întîmplă să cunoaștem oameni, cărora aparent nu le-ar lipsi nimic să iubească și să fie iubiți. Într-un mod inexplicabil, fac alegeri nepotrivite, care-i cufundă în drame și tristeți. Despărțire după despărțire, încât te întrebi dacă nu e ceva în neregulă cu ei, până la urmă. Sigur, nimeni nu poate judeca pe altcineva, pentru că nimeni nu poate intra în sufletul celuilalt. Dar totul are un punct de pornire din copilărie, din modul în care părinții i-au spus barbatului sau femeii, pe atunci copil, cât e de deștept, de frumos, de talentat, sau cât e de idiot și urât, însoțite și de o pereche de palme, ca să-i intre în cap rodului dragostei lor. Copilul ajuns adult va dori mereu să dovedească părinților că nu e prost, va face școli, va avea joburi cu salarii mari, ca să le poată oferi cadouri și, eventual, să-i ajute. Bătăile din copilărie sunt raportate în lucruri materiale, nu în sentimente. Dar, undeva, într-un colț al sufletului, rămâne stima aceea de sine scăzută, ireparabilă. Pentru că s-a produs exact când ea se construia. Iar cărămizile au fost luate una câte una, în fiecare zi. Pe un fond deteriorat, iubirea greu își face cuib. Cinismul sapă tot mai adânc, inima strigă că îi este sete, se încropesc relații din ciudă, și orgoliu, și de gura lumii. Se desfac la fel cum au venit. Iubirea devine un privilegiu, ca o vacanță în zone de lux, pentru care trebuie să muncești o viață, ca să ajungi acolo câteva zile. Ajungi obosit, neîmplinit și te întorci mai sărac, din toate punctele de vedere.

Iubim traumatizați, facem festivaluri dedicate dragostei, ca și cum ar fi vorba de un produs care nu mai are succes pe piață și trebuie să-i creștem cota, ca să se vândă mai bine. Iubim aleatoriu, ca să nu fim singuri, și citim mult articole despre suflete-pereche, despre compatibilități în funcție de zodii. Facem curte cu ușurință, fără să avem nicio intenție sau sentiment real, doar din joacă, ne scoatem noi înșine pe piață, ca să vedem cât valorăm. Devenim încet produse care se consumă unul pe altul, care se calcă în picioare, o cruciadă a sexelor fără niciun scop. Focurile de tabără s-au stins demult, acolo mai puteai cunoaște o fată drăguță sau un băiat cumsecade. Acum se poartă războiul, cu armele la vedere, cât mai încărcate și de ultimă generație. Rămân în urmă câmpuri de luptă fumegânde. Ici-colo, se aude o voce rănită care se întreabă: de ce eu? Tu, pentru că ai avut curajul să iubești.

Foto pixabay.com

Anunțuri

Un gând despre “Iubim traumatizați

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s