Iubirea, acest sentiment jenant și nesigur

wedding-1183301_960_720    Sunt o utilizatoare de internet activă. Dar și o consumatoare de viață reală. Am cunoscut oameni faini, și în online, și în real. Unii s-au transferat din virtual în carne și oase, am legat prietenii, am aflat povești. Mie îmi place să ascult, să socializez. Recunosc că mi-a rămas în sânge chestia asta, de când lucram în presă. Găseam subiectul și îl storceam până la capăt. Ca să nu greșesc, să fiu sigură că am reușit să cuprind cât mi-a fost în putință și să decantez. Să măsor, să pun cap la cap, să fac din bucăți de puzzle tabloul complet. Ce nu pot să reușesc acum, oricât caut, este dacă oamenii mai spun sincer „Te iubesc!”. Dacă asta nu a devenit un corespodent al ticului verbal din filmele americane „honey, sweetheart”, sau un fel de „Bună, arăți bine azi”, sau „E soare și ne putem plimba”. O amică, din categora „stâncă tare” (crește singură un copil cu dizabilități și mie îmi place că a rămas femeie), îmi spunea că un bărbat a bulversat-o complet. „Îl iubești?”, am întrebat-o direct. „Pffuai!”, a venit răspunsul. Eu am dedus că-l iubește și că el i-a încurcat și cuvintele în ultimul hal. „El te iubește?” (deja părea interogatoriu). „Eu zic că da”. Apoi mi-a dat ca exemplu câteva gesturi și atenții de-ale lui, care puteau sau nu să exprime iubirea. Mi le spunea cumva ca să se convingă pe ea. Așa cum mi le spunea, puteau fi grijă, preocupare, dar și iubire. Ideea e că trăim în confuzie de dimineață până seara, doar noaptea, în focul așternuturilor suntem siguri că iubim. Ori oamenii au simțul ridicolului în a declara ferm și convingător ce simt, ori se produce undeva un bruiaj. Poate nu mai avem destulă răbdare unul cu altul, poate cerem prea mult sau poate suntem doar amorțiți. „M-au năpădit toate amintirile alea în care te îndrăgosteai până peste urechi, de nu vedeai sfârșitul. Și stările alea de iubire oarbă. Nu ca acum...”, mi-a spus o altă prietenă într-o seară. Nu are încă 35+, dar are răni deschise. „Bărbații nu mai au încredere în femei și invers”.

Așa cum am mai scris, venim traumatizați cu toate iubirile agonizând și vrem să ne fie bine, ba chiar să fim fericiți. Jinduim după iubire, dar nu recunoaștem nici morți. Se vede de pe planeta Marte că fericirea e un lux și lumea se ferește să mai facă din ea obiectiv. Tot mai mulți prieteni de 35 sau 40+ îmi spun că au relații bazate pe nevoi diverse, iubirea nu e prioritară. Se întâlnesc în scop terapeutic, se ajută reciproc și stau ca să nu fie singuri. Nu aș vrea să rămân printre puținii visători de pe planetă care tot mai cred că iubirea te găsește în orice punct de pe glob și al corpului.

Foto pixabay.com

Anunțuri

5 gânduri despre “Iubirea, acest sentiment jenant și nesigur

  1. De la dorinta,emotie,satisfactie,placere,extaz,bien être,pîna la IUBIRE,e cale lunga,atât de lunga,precum distanta dintre cer si pamânt…ASTRONOMICA.:)

    Apreciază

  2. A iubi si a admite – sau a-ti si declara asta ei! – te face vulnerabil, expus ranirilor, agresiunilor de tot felul, si bineinteles durerilor si dezamagirilor implicite.. Si atunci, mai mult sau mai putin constient si voit, celalalt te raneste, din te miri ce.. si te doare, mai mult sau mai putin, in functie de cat de sensibil – sau „calit’ esti – sau de cat de mult si profund iubesti..

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s