Despre călătorii și iubire

        Vorbeam cu o prietenă de departe despre faptul că multe lucruri, pe care odinioară le consideram aproape de neatins, au devenit astăzi accesibile. Cum ar fi distanțele, dorința de a ajunge într-un loc pe glob. Cu ani în urmă, călătoria era pentru mine, dincolo de curiozitate, de dorința de a vizita locuri neștiute, un pretext pentru a împărți toate acestea cu cineva. Conta mult cu cine mergeam în călătorie. Nu mai spun cât timp o pregăteam, câte economii făceam și câte îndoieli aveam dacă nu ar fi fost mai bine să fac altceva cu acei bani. Era mereu o contradicție între dorul de ducă și barierele auto impuse. Setări din vremea copilăriei, când părinții pregăteau concediul în aceeași perioadă a anului și în aceleași locuri. Nevoie de protecție, teama de a merge mai departe, de a nu fi singur. De câțiva ani, mai exact de când scriu cărți, călătoresc mult. Și, dacă cineva mi-ar fi spus cu ceva timp în urmă cât de mult voi umbla, i-aș fi râs în nas, pentru că mi se părea aproape imposibil. Perspectiva s-a schimbat, acum contradicția este între dorul pentru cei lăsați acasă și bucuria călătoriei, iar imposibilul de atunci e doar un cuvânt în dicționar. Acum sunt și eu beneficiara acestei accesibilități, de care vorbeam la început. Am apropiat distanțele, am ajustat prețurile, dar ne-am schimbat grilele relaționale, noi, oamenii. Dacă pe vremea părinților noștri iubirile îndepărtate una de alta aveau la îndemână ca să se exprime scrisoarea și telefonul public și o durată de ardere mai mare, azi, prin explozia de canale de comunicare, ele se ard mai repede. Se nasc dimineața, ating apogeul până la prânz, iar seara își dau block și delete uitând de jurămintele făcute la apus. Ardem distanțe ca să ne vedem mai repede, ardem de fapt punțile dintre noi. Călătoria are o destinație și pierdem din vedere frumusețile de pe drum. Mi-a trebuit ceva timp ca să-mi dau seama că nu este cel mai important să călătorești cu cineva, pentru că nu ești singur în nicio călătorie, iar orice călătorie e un pas pentru a te descoperi și cunoaște mai bine pe tine însuți. Important este să faci ceea ce îți dorești, fără bariere auto impuse, fără temeri. Lucrurile vin de la sine, la momentul potrivit. La fel ca în iubire, unde nu e nevoie să grăbești etapele. Ce are călătoria cu iubirea? Eu mereu le-am asociat, mai întâi în raport cu cel care mă însoțea, mai târziu cu mine însămi. Poate cel mai frumos lucru în viață sunt călătoriile, poate e în ADN-ul uman o genă aventurieră, nomadă, de explorator, de supraviețuire și reinventare. Pentru că ce e o călătorie dacă nu o reactivare a simțurilor și o provocare a limitelor? Ori nimic nu se poate face fără iubire. Călătoria și iubirea au acel amestec de nebunie cu timingul. Voiam să vă spun că o perioadă va fi aici o vacanță, nu mare,  cât să traversez oceanul (cu ani în urmă nici nu visam!) și să mă dezmeticesc, motivul e aici, iar poveștile așteaptă cuminți să se scrie. Cele furnizate se reportează, vor fi și altele, nimic din ce e scris să fie scris nu va rămâne nescris. Urmați-vă călătoriile și totul va veni apoi de la sine!

Foto pixabay.com