Despre dezamăgiri și împliniri irlandeze

IMG_3591    „În Ajunul Crăciunului 2010 îmi lăsăm viaţa de bucureşteană şi plecăm spre Insula de Smarald, plină de speranţe că îmi voi întemeia o familie şi voi fi fericită. Am cunoscut pe cineva pe internet şi am decis că o relaţie de la distanţă nu are nicio şansă. Cum el era stabilit de 15 ani în Dublin, am ales să plec eu la el.” Astfel își începe Simona povestea. „Eram după o relaţie de 8 ani, din care nu puteam ieşi, deşi oficial nu mai eram împreună. Când a apărut bărbatul acesta în viaţa mea, am spus că este singură mea şansă să mă rup şi să plec. Am plecat cu speranţe, vise şi dorința de a reuşi. Aveam promisiunea unui job, aveam certitudinea (credeam eu) că merg la un om integru şi raţional. Ajunsă în Irlanda am realizat că nu ştiam nimic despre persoană respectivă, am început să caut de lucru, dar cum românii nu aveau drept de muncă pe teritoriul Irlandei, mi-a fost foarte greu. Nu ştiam pe nimeni acolo, nu aveam nicio idee despre ce înseamnă viaţă de expat dar m-am “lovit” de civilizaţie. A fost lucrul care m-a ţinut aici, deşi relaţia s-a terminat la fel de furtunos cum a început. Am început să intru pe un forum al românilor din Irlanda, am găsit un loc de muncă, childminder la o familie MINUNATĂ de români. Începutul a fost cea mai grea perioada! Noaptea mă găsea plângând, intrasem într-o depresie urâtă şi mă întrebăm încotro merg, ce fac şi cum voi reuşi. Dar pas cu pas, a început să apară câte o rază de soare şi mi-am mai revenit.”

IMG_3587Simona povestește că adaptarea nu a fost simplă, dar nu s-a simțit străină printre irlandezi și asta i-a făcut viața de început a emigrării mai ușoară. Pe forumul românilor a dat de proiectul unei școli de limbă română, iar pe 23 aprilie 2011 a avut prima întâlnire cu elevii ei. A început colaborarea cu o revistă românească, unde împreună cu colectivul redacțional a organizat evenimente pentru românii din Irlanda, a demarat o emisiune la radio, iar în mai 2016 a pus la punct și o emisiune în limba română la un post de televiziune irlandez. Pentru a se susține financiar, deoarece mai toate aceste acțiuni le făcea benevol, lucra la o firmă de curățenie.

„A fi expat nu este un lucru uşor. Te confrunţi cu mentalităţi diferite, cu rasism, dar cel mai mult cu răutatea conaţionalilor. Am avut mai multe dezamăgiri din partea oamenilor pe care îi considerăm prieteni, din partea celor pe care îi ajutam total dezinteresat. ”, spune Simona.

IMG_3592Pe actualul soț, Cristi, l-a cunoscut la un eveniment, unde el a venit în calitate de fotograf. Simona l-a plăcut de cum l-a văzut. Deși fiecare știa că celălalt e singur, nu aveau curaj să iasă împreună. „Aflase că nu sunt căsătorită dar mai aflase că şi de când am venit în Irlanda nu am dat curs nicunei invitaţii la cafea. După câteva luni, au venit sărbătorile şi într-o seară, pe facebook ne-am vărsat amândoi singurătatea şi mi-a spus că de Revelion va fi singur. Atunci l-am invitat să treacă în anul următor alături de mine şi prietenii mei. A fost o noapte pe cinste, iar eu am fost o figurantă, cum mi-a spus el mai târziu. Deşi îl invitasem, eram foarte rece, iar el a stat cuminte. Abia pe 12 ianuarie am avut prima întâlnire oficială, unde aveam emoţii atât de mari, că nici unghiile nu am fost în stare să mi le fac singură. Când a venit la uşă, cu un buchet de flori imens şi cu un zâmbet, de care m-am indrăgostit pe loc, îmi era frică să nu cad pe scări și să ajung întinsă pe jos, în faţa lui. Întâlnirea a fost extraordinară, a avut grijă să fie totul perfect, până în cel mai mic detaliu.” După câteva săptămâni s-au mutat împreună, iar în mai 2014, în viața lor a apărut David-Nicholas. După ce l-a pus pe picioare pe micuț, Simona a decis să investească în pregătirea ei profesională: a absolvit un curs de Professional Digital Marketing, un alt curs de contabiltate primară și un curs de English for Business. Deja a dat câteva interviuri pentru angajare și își pune mari speranțe. Pentru Simona, acasă e acolo unde e familia, acum în Dublin, și crede că nimic nu este imposibil, nici un început nu este uşor, ai nevoie de răbdare, de nervi de oţel, dorinţa de a reuşi şi încrederea că tot ce se întâmplă, se întâmplă cu un rost în viaţă.

Articolul face parte din proiectul Corina Ozon Connections, dedicat lunii martie, ce marchează primăvara și feminitatea,  susținut de Diamond by Adesgo. Sub această umbrelă voi continua să public poveștile adevărate ale Femeilor Diamond. Femei din diverse colțuri ale lumii, care nu se cunosc între ele. No matter the distance, there are connections.

Foto arhiva personală Simona Bârlescu

logo adesgo (2)

Anunțuri

2 gânduri despre “Despre dezamăgiri și împliniri irlandeze

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s