Încă o recenzie scrisă în stilul original al lui Cătălin Bădulescu. El mă cunoaşte de când pierdeam împreună nopţile, nu, nu cum vă imaginaţi, ci în redacţia televiziunii Antena 1, la cabinele de montaj. Cătălin spune că romanul meu „Zilele amanţilor” e „o carte fenomen”.
Pe Corina Ozon chiar “O ştiu de undeva” şi nu îmi trebuie nici un “Prospect de femeie” pentru a o citi şi iubi. Teoretizam, cu puţină vreme de vale, Blogovalul. Spaţiul nostru cel de toate zilele şi nopţile, virtual şi creativ unde postăm şi, vorba lui Dorin Tudoran, ne umplem de blogdaproste. Şi, gură aurită fiind, ziceam că după revelaţiile Adrian Teleşpan, Petronela Rotar şi Ana a lui Barton, vine tare din urmă, călare pe val de blogoval, Corina Ozon cu ai săi Amanţi. Atunci abia urcase câteva texte pe blogul său cu nume diafan şi poză de profil aşişderea. Am râs cu lacrimi şi am suferit de zgârmici metafizic până la următoarea postare. Da am suferit rău de tot!
Paradox este alcătuirea Corinei. Blondă doar la păr, cu înfăţişare candidă de statuetă de Tanagra, greu de crezut că poate fi atât de spurcată la limbă şi oţeţită la…
Vezi articolul original 516 cuvinte mai mult
35+, by Corina Ozon 