35+, by Corina Ozon

        Am cunoscut-o, desigur, pe Facebook, pentru că cea mai populară formă de a cunoaște sau găsi pe cineva azi e aceasta. Îi admiram fotografiile cu căsuța din pădure, cu diminețile înfrigurate sau însorite, cu aurora boreală sau cu luna plină ca un glob de cristal. Sau plimbările cu barca împreună cu vikingul ei, așa cum îi spune ea. Îi citesc cu plăcere postările pentru că mereu are de spus o poveste cu tâlc, are un firesc al exprimării și o sinceritate care pe unii îi deranjează. Eu găsesc că tocmai acesta e farmecul ei. Se știe că tendința multora este să afișeze pe rețelele de socializare o imagine aproape perfectă, să proiecteze o viață ideală, să dea tot ce au mai bun ca să impresioneze audiența. Lia nu face parte din această categorie. Dar nu despre ce postează ea vreau să spun acum.

Așa cum v-ați dat seama, Lia locuiește de ceva vreme în Suedia. Am avut ocazia să ne întâlnim, când a venit într-o vacanță în România și i-am aflat povestea. Aș putea spune că Suedia a fost scrisă pe harta destinului ei, ca și întâlnirea cu vikingul. L-a cunoscut întâmplător, când nu împlinise majoratul. După ce s-a întors, au continuat să comunice, prin scrisori (pe atunci netul nu făcea parte din viața noastră), a venit și el în România. Însă la cei 18 ani ai ei, situația era complicată, așa că legătura s-a rupt. Peste ani, ea s-a dus cu prietenul ei de atunci, să lucreze în Suedia. L-a regăsit, a văzut ceva în privirea lui, dar ea avea mintea ocupată. Ca o ironie a sorții, relația ei de atunci nu a mers și și-a văzut singură de drumul ei. A urmat mai multe cursuri, joburi, experiențe noi. Între timp, el, pe nume David, suedezul de care cândva fusese îndrăgostită cu inima ei de adolescentă, a avut la rândul lui o relație în urma căreia s-a ales cu o frumusețe de fată. Nici relația lui nu a mers, iar Lia îi vedea pe Facebook (deja apăruse în viețile noastre) viața singuratică din căsuța lui de lemn din pădure. Ea a avut un vis, cum că era la el acasă, cobora niște scări, învăluită în mirosul cafelei făcute de el. Desigur că era doar un vis, ea nu a fost la el niciodată. Niciunul nu făcea un pas către celălalt. Până într-o zi, când ea a văzut postată o fotografie cu un moment tandru dintre el și o cubaneză focoasă. S-a dus direct la el acasă, au avut o discuție, în care David a negat că ar fi prins în vreun amor. De atunci, Lia nu a mai plecat de la el. Iar dimineața, când s-a trezit, a fost exact ca în visul ei: a coborât scările în mirosul cafelei făcute de el. Momentul înduioșător a venit când David i-a arătat o cutie în care a păstrat toată corespondența lor. Trecuseră 15 ani. Niciunul dintre ei nu l-a uitat pe celălalt. Dar decizia de a-l vizita pe nepregătite a fost clipa care i-a marcat destinul.

În căsuța de lemn a vikingului singuratic, obiectele au început să prindă viață și culoare, ca și cum mâinile magice ale unei zâne treceau răsfirate pe acolo. Lia a plantat flori, a vopsit veranda, a ornat camerele. Mărturisește că acasă părinții ei nu o lăsau să facă mai nimic. De câțiva ani și-a descoperit încă o pasiune: arta handmade. Coase bufnițe, și vulpi, și tot ce-i trece prin cap, pe perne, genți, haine. Ea, care nu cosea un nasture, când era acasă! Obiectele le vinde, iar banii merg în contul unei fetițe bolnave din România, de care Lia are grijă de ceva ani. În prezent, lucrează ca profesor la un pre-school, echivalentul grădiniței noastre. Are răbdare cu copiii și a învățat multe despre sistemul de educație suedez. Acasă se ocupă și de fata lui David, care îi vizitează periodic, Lia comunică și cu mama acesteia. Pentru că acolo, oamenii au relații sincere și nu fac compromisuri. Iubirea dintre ea și viking nu este exprimată prin declarații publice și desfășurate pe bannere. E în grija unuia față de celălalt, când mănâncă împreună, când ea îl ascultă cum povestește entuziasmat de bărci cu motor, una dintre pasiunile lui, și când îl însoțește în plimbările pe lac. Iubirea lor e atunci când ea are grijă de șerpii lui din camera lor specială, sau când ea nu se parfumează pentru că el este alergic. La fel cum a primit cu bucurie o reptilă ca animal de companie, pentru că el e alergic și la păr de animal. Iubirea lor este când ea gătește cu drag pentru familia și prietenii lui.

Am revăzut-o pe Lia de curând și după discuția cu ea, am avut senzația că am respirat aer curat. M-am uitat după ea, când ne-am despărțit, cu părul scurt și rucsacul în spate, părea o fetișcană. Cine ar crede că e femeia care a reușit să dezghețe inima unui viking…

Pentru că se apropie luna ce marchează primăvara și feminitatea, voi publica poveștile adevărate ale unor femei, din punctul meu de vedere, deosebite. Femei din diverse colțuri ale lumii, care nu se cunosc între ele. E un proiect personal sub umbrela Corina Ozon Connections. No matter the distance, there are connections.

Foto arhiva personală Lia Stoica