35+, by Corina Ozon

     Văzând ce furori a făcut prima parte din acest text, mi-a trecut prin cap că ar fi fost interesant să descriu o zi din viața unui om divorțat, eventual în ajun de Sărbători, ca să atingem mai multe paliere. Deocamdată, continuăm cu bărbații divorțați, care nu sunt scutiți nici ei de greutăți. Libertatea este uneori egală cu singurătatea secvențială. Însă este foarte important cui a aparținut decizia divorțului. Aceasta  deoarece femeie sau bărbat traversează diferit perioada post traumatică, în funcție de rolul avut în ruptură. Cel care a intentat acțiunea va avea un rol ascendent și va emite pretenții, de obicei este cazul femeilor care au copii. Rolul de părăsit este mai greu de dus, cel care a fost pus în fața deciziei de divorț nu va putea ieși mult timp din viața în doi. Unul dintre motivele pentru care se comit greșeli. Din dorința de a nu rămâne singur, orice partener agățat în perioada de după despărțire nu va fi decât un colac de salvare. Dar acesta nu va ști, își va crea iluzii și de aici intervin multe complicații. Și nimeni nu are nevoie de încă un eșec, cel puțin, nu așa de repede. Cel care a fost părăsit va trece foarte greu peste ruptură. Un amic îmi spunea că după divorț a fost abonat câteva luni pe siteurile de dating, pentru că în online refuzul e mai ușor decât în real.

În cazul bărbatului divorțat, dacă e singur, 35+, va trebui să-și găsească un alt spațiu locativ (dacă soția nu a plecat ea), de obicei, acesta se află la părinți. La 35+ însă, sunt rare cazurile acestea. El va căuta să guste din viață, să se distreze. Va avea o prietenă, căreia i se va confensa și care îi va deveni repede amantă. Însă 35+ nu se va grăbi la căsătorie, dar se gândește la ipoteza unui urmaș. Iar mutatul cu părinții înseamnă și a răspunde la o groază de întrebări.

La 40+ se pleacă de acasă din cauza unei femei, de cele mai multe ori. Nu sunt cifre exacte despre câți își refac viața cu amanta și câți cu altă femeie. Dar apariția unui copil rezolvă de obicei lucrurile, pentru că femeile cunosc punctul slab al bărbaților. Și astfel e rezolvată și problema spațiului locativ. La 45+ începe nesiguranța privind propria masculinitate și o căutare a revalidării acesteia prin legături cu femei tinere. E mai complicat cu locuința, credite nu se acordă pe viață, după această vârstă. Chiria este salvatoare. La 50+ sunt mai rare cazurile de divorț din cauza infidelității, pentru că, dacă nevasta nu s-a prins până acum, șansele să-l prindă cu alta scad, sau s-a obișnuit deja.

Lucurile devin extrem de complicate, dacă bărbații divorțați au și copii. Cu cât aceștia sunt mai mici, tații sunt mai afectați de divorț, iar sentimentul de vinovăție e mai acutizat. Mama rămasă singură va fi tentată să-i folosească mereu ca arme, fie de ordin emoțional, fie financiar. Iar aceste reacții sunt des induse de părinți, socri sau nași, un adevărat tribunal de proximitate. Indiferent de vârsta copiilor însă, mai mereu tatăl divorțat se va alege cu o valiză de lucruri din întreaga căsnicie. Rar va fi și partaj, de multe ori din motive de bani, dar și ca o reparație morală. Își va aranja viața în funcție de programul de vizită decis de instanță și va duce războaie de uzură cu fosta soție pentru a putea smulge copiii câteva ore în afara programului impus. Îndârjirea mamei singure este motivată de apariția celeilalte, un motiv de conflicte. Bărbatul va fi împărțit între femeia nouă din viața lui și îndatorirea de tată. Dacă va fi o suită de femei noi, fosta soție va fi și mai încrâncenată. Copiii rămân unicii martori ai acestui circ.

Referitor la cealaltă, bărbații de 45+ mai suflă în iaurt, dar cei mai tineri mai fac încă un copil, care, în viziunea primei soții, va fi mereu pus pe primul plan. Da, această cealaltă joacă un rol foarte important, este cea care dezbină sau aduce echilibrul.

În cazul divorțurilor cu copii mari, comunicarea cu ei e mai simplă și se poate desfășura chiar și la o bere, nu doar în parc.

Tații divorțați se refac în general greu, tocmai pentru că ruptura lovește la baza piramidei lui Maslow. Instabilitatea financiară și deteriorarea situației materiale sunt factori decisivi și în intrarea într-o nouă relație. Îmi povestea un amic, 45+, divorțat de doi ani, că aproape toate femeile cu care a intrat în vorbă după divorț îl întrebau mai întâi ce marcă de mașină are. Prejudecata românească privind necesitatea unei proprietăți e un factor de stres. Unul din motivele compromisului de a împărți aceeași locuință după divorț.

Nici cu ei societatea nu e mai blândă în judecată. Spre deosebire de femeile divorțate, țintă pentru prieteni și colegi de serviciu, bărbatul divorțat intră în colimatorul segmentului de femei dornice de măritiș. Care dau ce e mai bun din ele la început. Prejudecata îi împiedică, nu în toate cazurile, să intre în legătură cu femei care au copii, așa cum am spus și în textul anterior. În plus, ținuta lor vestimentară va fi mereu scanată: dacă tricoul, cămașa și pantalonii sunt călcați și pantofii curați. Cine a apucat să facă armata sau a fost pus la treabă de părinți se va prezenta în lume decent.

Explicația poate fi în dorința bărbatului de 40-45+ de a începe o viață nouă și de a repeta începuturile vieții libere. Din păcate, se întâmplă să sfârșească  cu un alt divorț, tocmai din alegerea pripită sau din cauza amestecului familiei. Despre alegeri și consecințe pe termen lung, într-un alt text.

Foto pixabay.com