Viața unui om divorțat nu e, în general, ușoară. Perioada de după ruptură este asemănată cu cea de doliu, când psihicul acceptă greu pierderea și duce multă luptă până să se împace cu ideea. La noi, nici mentalitatea și prejudecățile nu-i simplifică prea mult existența. Țin minte, când eram copil, se vorbea despre divorț ca despre o boală rușinoasă. Oamenii divorțau rar, se știe de ce. Femeile răbdau cu stoicism căsnicia mutilată, bătăile, adulterul, pentru că nu aveau de ales. Numai aceste mame știu cum și-au crescut copiii și în câte frustrări. Nici bărbații nefericiți cu mariajul lor nu aveau altă variantă, însă, spre deosebire de femei, ei aveau ceva mai multă libertate să calce pe bec, chiar cu știința nevestelor. Și de asemenea cazuri îmi amintesc, auzeam des vorbindu-se despre despre cutare care „trăiește cu una, dar casa e casă”.
A fi divorțat era un stigmat din punct de vedere social. Sigur era ceva în neregulă cu tine și ai o problemă, dacă te-a lăsat bărbatul. Nici acum, când, zice-se, am mai evoluat, lucrurile nu sunt prea departe. Familiile monoparentale sunt definite ca fiind „familii dezorganizate”, deși, în sânul lor, uneori copiii cresc mai în liniște decât în familii „organizate”, unde scandalurile pe fondul alcoolului se țin lanț, iar cei mici cad victimele unor abuzuri. În ultimii ani, în România, se înregistrează divorțuri preponderent în rândul căsniciilor de ani mulți, ai căror actori au vârste între 37-42 de ani. Iar principalul motiv este infidelitatea. Desigur că multe despărțiri se fac pripit, la nervi și supărare, românii neavând obiceiul de a apela la un consilier specializat în relația de cuplu. Sau nici măcar nu reușesc să își acorde mai multe șanse, mai ales când e vorba de copii la mijloc. De aici se produc drame care îi afectează pe toți. Acum, sigur, nici compromisul nu e o soluție, atunci când lucrurile nu mai merg. Paradoxal, problemele încep pentru fiecare din cei separați, atunci când sunt liberi. Vom începe cu femeia divorțată.
Dacă e singură, 35+, are șanse să se refacă repede. O vreme va ieși cu prietenele în oraș, însă cu cât arată mai bine, prietenii cu familii o vor evita. Dar ea nu-și face griji, pentru că sunt destule de vârsta ei singure. Dacă e singură 40+, șansele de a găsi repede un bărbat scad, dar sunt speranțe mari. Tocmai pentru că încă arată bine, nu se dă ușor. Este acceptată de familiste, dar cu rezervă. La 45+ singură este complicat. Dar își umple timpul cu mers la sală, drumeții pe munte, excursii. Nu are mult prietene, două și bune. De obicei, cel puțin una dintre ele este și ea singură. Merge la spectacole și, tocmai pentru că socializează mult, găsește parteneri cu ușurință pentru întâlniri hormonale. Însă și pretențiile cresc.
Lucrurile se schimbă la fiecare vârstă, dacă au copii. Așa cum am mai scris cu altă ocazie, la noi, bărbații rar „se leagă la cap” cu o femeie cu copii. Așa că ea va accepta întâlniri ocazionale cu speranța că își va găsi perechea, până când începe să îmbătrânească și nu mai are căutare, cum se zice în popor. Apar greutățile de ordin financiar, pentru că veniturile aproape se înjumătățesc. Excepții fac fostele soții de fotbaliști sau de oameni de afaceri, care pot oferi copiilor o pensie alimentară îndestulătoare. Femeile obișnuite, ca să zic așa, divorțate și cu copii, își drămuiesc fiecare ban, ca să acopere cheltuielile casei, nevoile copiilor. Renunță la propriile plăceri de multe ori. Doar în cazul în care au un job cu un salariu mai mult decât decent, își permit să fie mereu în pas cu moda, să-și cumpere haine de calitate și parfumuri scumpe. În restul cazurilor, haina de calitate e purtată până la uzură, iar parfumul e și el drămuit cu fiecare puff. Româncele sunt încă îngrijite, știu să se vopsească singure acasă, să-și facă manichiura și să se penseze. Se epilează sau se rad cu lama și își cumpără lenjerie soft, de la magazinul de „orice produs la 20 lei”. Nu e nimic rușinos în asta, pentru că reponsabilitatea este mai importantă, când ești și mamă și tată. Și nu generalizez, există și cazuri fericite. Dar încă nu sunt regulă.
La serviciu nu e ușor, când cei din jur povestesc din viața de familie, iar tristețea se instalează când vin Sărbătorile. Sacoșele cu cumpărături sunt tot mai grele, iar o țeavă spartă în casă devine o tragedie. Femeia divorțată este instalator și electrician de nevoie. Bunicii sunt la mare preț.
Pe lângă dificultățile financiare și prejudecata celor din jur, femeia divorțată mai trebuie să facă față și relației cu fostul soț, în calitate de tată al copiilor. Rare sunt cazurile când foștii soți comunică bine, fac vacanțe împreună cu copiii și se ajută. Orgoliile, percepția cu care am fost învățați despre „nenorocitul dracului care și-a lăsat nevasta și copiii”, presiunea din partea rudelor, toate fac viața unui om divorțat mai grea. Curiozitatea celor din jur despre viața intimă nu este de neglijat. Dacă ai un partener neînsurat, mai treacă-meargă, dacă îi schimbi, ești ușuratică și nu îți pasă de copii, iar, dacă stai singură, precis ești fraieră sau dubioasă. Este nevoie cumva de o integrare socială și a persoanelor divorțate, pentru că, dacă adulții nu sunt ok, nici copiii lor nu vor fi ok. Despărțirea de cineva cu care ai împărțit atâta vreme bune și rele, patul și masa, te aruncă în derivă. Marcantă e schimbarea statutului social, de unde și vulnerabilitatea, că pe ușa locuinței nu mai scrie „Fam X”.
Foto pixabay.com
35+, by Corina Ozon 
Lasă un răspuns