Deși îl blamăm când avem ocazia, Facebook are și meritele lui, unul fiind acela că i-a încurajat pe oameni să vorbească despre ei și despre gândurile lor. Lucruri pe care acum un deceniu, de pildă, nu ne gândeam că le putem citi public la cei pe care-i cunoaștem. Marea frumusețe a acestei rețele este diversitatea, care pare inepuizabilă, a oamenilor, a modului de a exprima același subiect. Cum ar fi iubirea, relațiile, decepțiile singurătatea.
Nu m-aș fi gândit niciodată că sunt atâtea moduri de a arăta iubirea pentru cineva. Am clișeizat atât de mult acest sentiment, l-am îngropat în atât de mult romantism, inimioare roșii, pene roz, puf auriu, încât a durat până am reușit să dăm la o parte crusta creată în jurul iubirii. Mulți spunem că părinții noștri, fiind din altă generație, nu au știut ce este iubirea. Poate și mie mi-a trecut prin cap asta la un moment dat. Însă acum, rememorând anumite gesturi făcute, fapte, chiar și cadoul care se repeta anual de aniversare și care devenise o glumă în familie (pijamale), toate erau semne de iubire. Dar noi citisem altceva în basme, văzusem altfel iubirea în filme, și mulți ne-am spus că noi vom iubi cu adevărat. Dar și acest „adevărat” unde începe și unde se termină? Clișeele romanțioase ne-au învățat că iubirea trebuie tradusă prin cadouri, bani mulți, sau surprize, pe care noi le așteptăm de fapt, dar ne prefacem că nu știam, călătorii exotice, poate o mașină roșie legată cu fundă, care așteaptă ca un cărăbuș pe trotuarul din fața casei. Iar tot cartierul se va aduna și își va pune mâinile la gură de uimire. În epoca selfiurilor, e păcat să nu visezi la clipa în care îți vei face unul cu cadoul mult visat, să vadă fostul sau fosta, sau oricine, cât de fericiți suntem.
Dar poveștile oamenilor, netrecute prin sosul clișeelor, au spulberat pe bucăți aceste proiecții despre iubire. Care are un număr infinit de semne prin care se arată.
Lasă un răspuns