35+, by Corina Ozon

          Despre a înșela și a trăda se vorbește mult, par subiecte inepuizabile, iar specialiștii încearcă să dea răspunsuri cât mai variate. Toate sunt legate de modul în care oamenii văd adulterul. Desigur că sunt interesată de aceste lucruri, când am scris cele cinci volume din seria Amanții, am citit, am stat mult de vorbă cu oameni care au sau au avut relații extraconjugale, pentru că am vrut să redau cât mai realist acest „joc” al triunghiului amoros. Dintre multe explicații, cea a Estherei Perel, psiholoagă belgiană, cunoscută pentru îndrăzneala cu care abordează aceste teme fierbinți, pare să îmi dea o înțelegere logică. De fapt, este una dintre ele, pentru că Esther are 30 de ani de experiență în terapie de cuplu, încercând să salveze relații distruse de neîncredere. Cărțile, articolele și intervențiile ei sunt foarte răspândite, pentru că aduce o viziune nouă asupra statutului de cuplu. 

Ce știm despre infidelitate? Că este aspru judecată și un tabu pentru societate. Esther Perel pornește de la ideea că adulterul a apărut odată cu căsătoria, iar, de-a lungul timpului, infidelitatea a fost privită în mod diferit, odată cu evoluția relațiilor interumane: pe vremuri, bărbatul voia o femeie fidelă pentru a fi sigur de paternitatea copiilor săi. Mai târziu, adulterul rămânea în familie, din rațiuni financiare. În vremurile noastre, când monogamia este altfel înțeleasă, oamenii au aventuri tocmai din libertatea de a avea ceea ce-și doresc. E o contradicție specifică naturii umane. Esther mai spune că aventura se petrece sub incidența unui eveniment neplăcut, a unei căderi, dar, la fel de bine, sunt și oameni fericiți care își înșală partenerul. Și aici, spune ea, e vorba despre modul în care cel care are aventura se raportează la sinele lui, e despre cum ar vrea să fie. 

Se pare că toate ambiguitățile legate de a înțelege mecanismul adulterului are la bază lipsa unei definiții clare a acestuia. Astăzi, când există independență financiară, infidelitatea ne afectează profund siguranța emoțională, însă cel trădat nu este mereu o victimă, căci poate folosi această breșă din cuplu și să pretindă mai mult. O spune Esther. Care adaugă că există și alte acțiuni în cuplu care rănesc adânc: violența, lipsa de comunicare, indiferența etc, dar care nu sunt privite cu aceeași gravitate la fel cum se întâmplă când unul dintre parteneri înșală. Perspectiva asupra divorțului dă și ea o altă notă adulterului. Dacă odată oamenii divorțau pentru că nu erau fericiți, azi divorțează pentru a fi mai fericiți. La fel cum divorțul era pe vremuri o rușine, iar azi e rușinos să rămâi într-o căsnicie cu cineva care te-a înșelat. 

Sigur, sunt multe de spus, dar abordarea critică, socio-istorică, a relației de cuplu este foarte interesantă și chiar cred că orice analiză trebuie să țină pasul cu evoluția societății și a dinamicii acesteia. Când privești o situație actuală printr-o grilă dobândită dintr-o cultură învechită, se produc niște neînțelegeri. Esther Perel spune clar că nu susține aventurile, ci încearcă să le înțeleagă. Iar cele trei elemente care fac din adulter o tentație sunt  caracterul secret, legătura emoțională care se creează și alchimia sexuală. Se pare că această alchimie joacă un rol important fiind răspunzătoare de creșterea fantastică a imaginației în raport cu obiectul acesteia. Cei care și-au înșelat partenerii au recunoscut că regretă că i-au rănit, dar mai puțin despre regretul că au avut o aventură. Proiecția omului despre un ideal romantic parcurge transformări în timp, strâns legate de tehnologie. Infidelitatea se referă și la o discuție pe chat, apropo de definiția infidelității. Suntem infideli când schimbăm vorbe și dorințe pe messenger sau când ne întâlnim în real? În ambele cazuri, furia și dezamăgirea partenerului sunt aceleași. În imaginația acestuia am trădat. Iubirea este luată în calcul în toate cazurile studiate, adică vorbim despre parteneri care se iubesc. Pare că suntem tot mai fragili emoțional, cu cât societatea evoluează. Esther Perel are un discurs extraordinar despre toate aceste lucruri și vă recomand să-l vizionați. Despre infidelitate, vom mai vorbi, chiar și în cărți, nu-i așa? Sau, de ce nu?, la Infuzia de povești 🙂

Foto pixabay.com