Fericirea a fost și rămâne studiu de caz pentru oamenii de știință, dar și pentru noi, care căutăm definiții și rețete universale. S-a convenit că fericirea este trecătoare și nu o stare continuă, că este consecința unor reacții chimice care au loc în urma unor acțiuni care activează stimuli responsabili. Se pare că ceea ce înțelegi tu despre viață îți poate aduce fericire. Iar un mic discurs urmărit zilele acestea mi-a confirmat că ceea ce e important pentru tine te face fericit. Totul este să îți îndrepți atenția asupra acelui obiectiv și să lucrezi pentru asta, iar tocmai această „călătorie” este mai importantă decât fericirea în sine. Ar fi patru vectori care condiționează mersul pe calea dorită: sentimentul de apartenență, care se formează în raport cu modul în care ne poziționăm în relații și selecția celor din jur, și care se hrănește din iubire. Următorul „pilon” este scopul pe care fiecare și-l propune, fie că e vorba de creșterea copiilor, de salvarea animalelor, sau de a vindeca oameni. Are la bază un mecanism de comunicare, despre a primi și a da. Transcendența, care e modul de a te ridica deasupra problemelor zilnice și de a te conecta cu o realitate înaltă, este cel de-al treilea „pilon”. Este vorba despre latura spirituală a fiecăruia, pe care și-o cultivă fie prin artă, fie la biserică, fie prin scris sau citit. Ține de timpul acordat hrănirii sufletului și reîncărcării „bateriilor” ce ne furnizează mai târziu clipe frumoase. Iar cel de-al patrulea vector ar fi poveștile, ceea ce povestim despre noi. Partea frumoasă a vieții este că suntem autorii propriilor noastre povești și le putem „edita”, schimba sau repovesti. Modul în care ne spunem poveștile ne reprezintă și ne poate influența călătoria.  Eu, personal, mi-am regăsit fiecare dintre piloni, iar despre „călătoria” mea dau de veste periodic. Desigur că scrisul ca transcendență este important pentru mine, și nu doar din acest punct de vedere, pentru că generează o mulțime de alte acțiuni (motiv pentru care nu am mai scris pe aici de o lună 🙂 ). Cred că aceasta e o bună grilă de a verifica „punctele slabe” din viața noastră și unde nu lucrăm destul.

De fapt, toate reprezintă împlinirea, ceea ce explică de ce fericirea din viața unor oameni lispește pe perioade lungi: neîmplinirea pe diferite paliere- profesional, social, personal, emoțional, poate duce temporar la pierderea busolei și rătăcirea pe drum. Abaterea de la scop, de la ce e mai important în viață.  Mai pe scurt, găsirea drumului în viață este ceea ce ne face fericiți, iar până la a-l găsi, trecem prin perioade de formare și experimentare. Lucrurile par simple și exacte, ori tocmai simplitatea este cel mai sofisticat lucru. Iar cheia se află la fiecare.

Mi-a plăcut această explicație a scriitoarei și jurnalistei americane Emily Esfahani Smith, pe care o puteți urmări mai jos:

Foto pixabay.com