Corina Ozon Connections, Curaj si reinventare

Despre povestea unei românce director la Air Canada: „Nu am punți cu România, ci un pod întreg”

      A emigrat în Canada în urmă cu 14 ani și s-a stabilit la Montreal. Procesul emigrării nu a fost ușor, iar primii doi ani chiar foarte dificili, însă, așa cum spune ea, „când așteptările devin realiste, adaptarea e mai ușoară”. După un drum urmat pas cu pas, Mihaela Donțu a ajuns Director de echipaj la una dintre cele mai prestigioase companii aeriene din lume, Air Canada. În prezent, derulează un proiect privind combaterea traficului de ființe umane, proiect inițiat de ea și primit cu entuziasm de structurile aviatice și nu numai. De curând, a fost invitată să vorbească despre acest program la Națiunile Unite, în Geneva. Este căsătorită, are doi copii, iar pe lângă job, se ocupă și de o afacere de familie- resto bar „Mamaia”, devenit un loc tradițional de întâlnire a românilor  din Montreal. Cum a reușit, ce înseamnă pentru ea timp liber și, mai ales, cum e să lucrezi într-o companie ca Air Canada, sunt câteva din întrebările la care Mihaela și-a găsit timp să răspundă.

21271208_1677940902238285_3053004177399991059_n„Am ajuns in Canada impreuna cu familia, sotul Adrian si fica mea Karla in anul 2004. Am trecut prin clasicul proces de imigrare, asteptand cu infrigurare rezultatul de la medicale, interviu etc…procesul a fost  destul de costisitor, atat finaciar cat si emotional. Cred ca fiecare dintre noi investim mult timp in decizia de a pleca sau ba…cat despre adaptare pot spunea doar ca nu ne oprim din a invata si de a progresa, asa ca eu pot afirma ca inca ma adaptez la viata din Canada asa cum as putea spune si despre viata din Romania. Ideea este de a nu deveni confortabili sau delasatori cu proiectele sau visele noastre. Primii doi ani in Canada au fost cei mai dificili, dar cu timpul Canada a devenit acasa. Cred ca, atunci cand asteptarile  sunt realiste, adaptarea devine mai usoara.” Astfel a început Mihaela să înceapă să construiască un vis. „Pasiunea pentru aviatie cred ca a fost intotdeauna acolo…in inima mea, asa ca am indraznit sa imi incerc “aripile” aici in Canada. In prezent sunt in pozitia de Director de Echipaj  si, desi poate ca raspunsul meu este un cliseu, drumul pe care l-am parcus pentru a ajunge aici este foarte batatorit. Am dedicat multi ani in studierea legii in aviatia civila, in perfectionarea limbii engleze si franceze si asta m-a ajutat sa perseverez din pozitia de agent de bord la team lead manager pana la director. Cred ca este foarte important sa recunoastem ca oriunde ai fi, pentru a ajunge undeva, trebuie mai intai sa iti  croiesti un drum care de obicei contine foarte multe nopti nedormite si sacrificii. Pentru mine acum pozitia de Director inseamna multe responsabilitati si a nu uita “ de unde am plecat”. Cum a fost primită de echipa Air Canada? „Aici cred ca istoria mea e diferita un pic. Pot spune ca sunt un om norocos petru ca am intalnit oamenii deosebiti si aici ma refer la COO, CEO, Presedinte, care au stiut sa aprecieze ideile si proiectele inovatoare propuse. De asemenea, mi s-a oferit increderea de a-mi forma propria echipa despre care pot spune ca este cea mai motivata si eficienta din lumea aviatica in Canada. Este important sa recunosc ca asa cum mi s-a acordat mie incredere, asa am tratat propria mea echipa pentru care sunt mai mult un mentor, leader decat un sef.18557467_1564159300283113_3898403662100715_n

Ne-am oprit un pic asupra proiectului care îi aparține și care este foarte bine primit. La ce se referă mai concret? „După cum am spus am fost pasionată de aviație dintotdeauna, ca să zic așa, proiectul la care lucrez acum este un proiect de abordare a traficului de ființe umane  deoarece, în lumea în care trăim, a călători cu avionul nu mai este o noutate, ceea ce înseamnă că traficanții de ființe umane pot fi pasagerii noștri.  Cred că este la latitudinea noastră ca lideri in industria de aviatie să descoperim si sa folosim noi metode  pentru a ajuta oamenii de pretudindeni. Acest proiect a durat doi ani si după multă muncă și multă cercetare am ajuns să îl prezint la Națiunile Unite, mai precis la Comisia de Drepturile Omului a Națiunilor Unite. Pot spune că prezentarea a fost un succes și că proiectul va fi folosit pentru a crea un precedent și a inițializa reforme legale în privința combaterii traficului de ființe umane. Echipajul nostru a primit cu foarte mare mandrie acest program din ambele parti, piloti si agenti de bord.”

335971_445589198806801_1280964772_oAșa acum am zis, Mihaela și Adrian au și un restaurant în Montreal, cu specific românesc, numit „Mamaia”, nu întâmplător, veți vedea în continuare. Am întrebat când are timp pentru copii, casă, carieră, business. „Cred că mai întâi sunt mamă și după aceea soție, dar în privința restaurantului pot spune ca acesta este meritul sotului meu si ca sunt mandra ca Adi a reusit sa isi puna amprenta in comunitatea româneasca din Montreal si nu numai si sa ofere românilor cu dor de casă putin din gustul bucatiilor romanesti facute ca la “mama acasa”. De asemenea restaurantul este punctul de aterizare, locul unde weekendul il petrecem muncind, zâmbind, impreuna. Este singurul loc unde poti ateriza cu coada in Canada si flight deck in România. Locul unde copiii nostri nu numai ca invata valorile de familie, munca, respect, dar unde isi mentin legatura cu radacinile romanesti. Ei stiu versurile lui Smiley, Alex Velea, Loredana etc pe dinafara J Este locul unde actorii, cantaretii, scriitori din Romania, care vin sa viziteze Canada, se aduna impreuna cu fanii lor din Canada.” Confirm că este o atmosferă foarte caldă și o mâncare gustoasă, am fost de două ori acolo la întâlniri cu românii din Montreal și cărțile mele.

Cum decurge o zi din viața Mihaelei Donțu? „Imi incep diminetile cu cafea bauta in graba impreuna cu Adrian. Karla si Alex sunt deja plecati. Karla pleaca foarte de dimineata pe la 6, pentru ca aici distantele sunt mari, Alex e ceva mai norocos in privinta asta face doar 15 minute pana la scoala, inca este la clasele primare. Apoi trebuie sa particip la prima conferinta telefonica din zi. Adi pleaca in treburile lui, pentru ca, in afara de restaurant, el detine propria lui firma de constructii și reparatii, iar eu, in drumul meu adica in norul meu, calatoresc mult cu avionul, deoarece unul din birourile principale se afla in orasul Toronto, deci imi petrec doua sau trei zile pe saptamina acolo. In meseria mea totul e in schimbare, nimic nu e o rutina, ziua planuita se poate schimba in citeva secunde, de la o sedinta stabilita poti ajunge la telefoane cu echipajul pentru ca avionul are intirziere sau un pasager are nevoie de medical la sol. Petrec mult timp in crearea programelor de pregatire a agentilor de zbor si nu numai. Weekendul il petrec cu familia la MAMAIA. Acolo cum am spus este baza, baza unde ne incarcam bateriile…muncind, unde ne intalnim cu prietenii, unde facem “refulling”. Dacă am ceva timp liber încerc să mă odihnesc sau să petrec timp cu copiii și soțul. Pentru mine familia este un izvor de energie pozitivă și creativitate.”33676157_1936684659698802_6798291346705612800_n

Mihaela îmi mărturisește că este foarte legată de România, chiar dacă e plecată de ceva vreme din țară. Anual revine pe malul Mării Negre. „Nu știu dacă am punți către România cred mai degrabă că am un pod întreg; sunt norocoasă ca am în țară o familie, prietenii cu care am copilarit, o casa, o masina . Dorul de mare și dorul de Constanța mă face vizitez Romania an de an și sa imi petrec aproape toata vacanta aici. Foarte multi dintre colegii mei canadieni au venit in vizita si pot spune ca am fost mandra de reactia lor la vederea frumusetii României.

458584_445589175473470_128243687_oRomânia reprezintă pentru mine radacinile, acolo unde am crescut și m-am format. Nu cred că voi putea vreodată să uit de România complet. De aceea, nu numai ca nu am vândut casa pe care o detineam la plecarea noastra, dar am si  investit in alta. Sunt mereu uimită de forța românilor de a merge mai departe, de a face sacrificii pentru un viitor mai bun în țară sau în diaspora. Cred și sper că aceste lucruri sunt la fel de valabile pentru mine, iar  faptul că am plecat nu înseamnă că nu îmi iubesc țara, dar cred că pot să fac mai mult bine de-aici decât de acolo.”

Povestea reușitei Mihaelei are în centru echilibrul și obiectivele precise. În mod fericit, pasiunile ei s-au împletit armonios cu cerințele sociale, iar principiile de viață foarte bine trasate au stat la baza tuturor încercărilor ei. E o femeie dinamică, foarte prietenoasă și modestă. Îi mulțumesc pentru poveste și îi urez mult succes mai departe!

 Foto arhiva personală Mihaela Donțu

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s