Corina Ozon Connections, Oameni care schimba lucruri in jurul lor

Despre un doctor care oferă antidot la naivitate

27337159_1795149737181899_7198114497946409136_n      Internetul abundă de sfaturi „după ureche” despre tratarea diverselor boli, de la o gripă alungată cu foi de ceapă, și până la cancer, ce poate fi distrus cu ceaiuri și regimuri aiuritoare. Lucrurile nu se opresc aici, uneori aceste recomandări sunt însoțite de diverse testimoniale care să întărească rețetele miraculoase. Sigur, a nu se înțelege că sunt împotriva unor remedii naturiste, însă o boală gravă nediagnosticată de un medic duce la complicații care pot costa viața, chiar și o gripă. Pentru un segment de public mai puțin instruit, crescut cu panaceul piramidon și frecție cu oțet, și care și-a crescut copiii cu frica de doctor, acest gen de informații sunt absorbite precum un burete uscat. De ceva vreme, citesc cu interes textele scrise pe un site, leapsadesanatate.ro îi zice, postate de un doctor pe care îl am în lista de Facebook. Vasi Rădulescu este medic specialist cu pregătire în medicină internă și cardiologie. Am fost curioasă cum i-a venit ideea și cum de are energia asta, printre gărzi și treburile personale, pentru că, trebuie să recunoaștem, are de luptat cu multe idei învechite. Postările lui au devenit virale și „leapșa de sănătate” pare să funcționeze. „Blogul eusuntv.ro a apărut de câțiva ani și încerc acolo să scriu despre părțile bune și rele din sistemul medical românesc, povești pe care le observ la tot pasul, lucruri educative în general. Utilizator hardcore de Facebook sunt de câțiva ani, încercând să scriu în fiecare zi. Proiectul Leapșa de Sănătate e ceva nou, la care țin foarte mult. Coordonez o echipă de medici care scrie despre medicină, pe înțelesul tuturor, iar oamenii care citesc și învață din materiale trebuie să dea leapșa de sănătate mai departe, pentru a participa la educația medicală a celor de lângă noi. Sunt lucruri care contează enorm, pentru că din păcate se distribuie peste tot materiale fără nicio noimă, tratamente anticancer, păreri neavizate, terapii fără dovezi științifice, iar acestea pot face mult rău. O informare genuină, cu texte provenite direct din mintea extraordinară a medicilor – cam pe aici e ideea de bază. Citești, înveți și dai mai departe.”, mi-a spus Vasi Rădulescu. L-am întrebat cum își explică faptul că oamenii sunt mai atrași de informații neverificate, luate „la prima mână”, decât de cele emise de un specialist. „Oamenii sunt atrași de povești, miracole și mister. Dacă le promiți o sănătate perfectă cu o metodă relativ simplă și îmbraci totul într-o poveste, chit că ea e șubredă din multe puncte de vedere, ei se vor orienta către acea poveste. Medicii vorbesc în termeni complecși, într-un limbaj de multe ori rece, în cifre, în șanse și procente, fără a promite miracole. Cred că aici e un joc psihologic interesant. Apoi mai există veșnica neîncredere în sistem și-n medicii care sunt puși în aceeași oală – ei condiționează, omoară, sunt vânduți industriei farmacologice. Să fim serioși, eu cred că majoritatea medicilor e formată din oameni buni și dedicați. Adăugăm alternativele: un medic îți propune 12 ședințe de chimioterapie, două intervenții chirurgicale și patru ședințe de radioterapie, iar un om fără studii medicale îți propune un amestec de plante, zece vitamine și patru minerale minune. Ce alegi? Mie mi se pare evidentă prima opțiune, dar oamenii nu gândesc toți așa, nu au cunoștințe medicale suficiente, se lasă seduși de poveștile livrate de acei vânzători de visuri din a doua opțiune. Mulți, din păcate, ajung la medicul specialist târziu, după ce au încercat multe terapii alternative, fără niciun rezultat. În cancer asta înseamnă moarte și e foarte trist când vedem asemenea cazuri.”

Și. totuși, suntem țara unde farmaciile stau una lângă alta, dar cu mare apetență pentru vraci. „Am o întâmplare aici. Eram în primul an de facultate și mă duceam în orașul natal cu trenul, din București. În compartiment vine un domn elegant, îmbrăcat într-un costum negru, cu pălărie, cu servietă diplomat în mână. Se așază pe scaunul din fața mea. Mă privește de câteva ori și apoi deschide o discuție, că mă vedea citind o carte de medicină. Nu m-a întrerupt, deschizând vorba abia după ce am pus cartea deoparte. Mi-a povestit că în urmă cu cinci ani avea dureri mari de cap și nu știa ce să mai facă; după vizite multiple la medici, unul s-a gândit să îi facă și un computer tomograf, unde s-au identificat mai multe formațiuni tumorale. I s-a spus că mai are de trăit câteva luni, maxim o jumătate de an. Putea să mai câștige ceva timp cu niște tratamente pe care le-a refuzat imediat. Le-a refuzat pentru că simțea că poate învinge singur cancerul, așa mi-a zis. A devenit extrem de religios, și-a schimbat alimentația, își inventase tot felul de preparate li ceaiuri. Timpul a trecut și se simțea foarte bine, durerile de cap dispărând. A bătut prognosticul medicilor și chiar mai mult de atât, la o nouă examinare tomografică nu mai avea nicio formațiune la nivelul creierului. Îl priveam uimit cum povestea, cum îmi spunea că niciun medic nu mai știa ce să declare, toți fiind uluiți de caz. Domnul și-a luat haina, și-a pus pălăria pe cap, a prins servieta de mâner, și-a luat la revedere de la mine și a coborât cu o stație înainte de orașul meu. Anii ce au urmat mi-au păstrat oarecum vie această întâmplare, dar tot ce am citit și experimentat în medicină nu mi-au putut confirma povestea din tren. Dacă ar fi să promovez o terapie naturistă și să mă ajut de această poveste, garantez că aș atrage numeroși oameni bolnavi de cancer. Cum ziceam și mai sus, există o predispoziție în noi pentru povești cu iz de miracol.” 

23915485_1844771195584772_4478075170152773786_n (1)Pe lângă mentalități învechite, Vasi Rădulescu mai are de luptat și cu imaginea destul de deteriorată a medicului dezumanizat și care nu se sfiește să ceară. Știm că nu putem generaliza, dar nici nu putem ascunde cazurile care nu fac excepția de la regulă. Și mai știm că la fel de vinovat este cel care dă. „În spatele halatului stau oameni. Sunt oameni minunați care suferă, plâng, au boli, au lipsuri. Din păcate sunt și medici care condiționează, se cred zei, nu se uită la viețile oamenilor. Sistemul medical românesc, din păcate, are atâtea neajunsuri per se, la care adăugăm reverberațiile societății în ansamblul ei, încât trebuie să înțelegem uneori și reacțiile oamenilor, pentru că ei trec într-adevăr prin experiențe negative. Reparând spitalele, construind unele noi, crescând salariile medicilor, învățând medicii cum să comunice cu pacienții, ameliorând celelalte segmente ale societății (îndeosebi educația) cred că sunt măsuri care vor limita fenomenele negative. Tind să cred că, fie și-n tabloul actual, majoritatea medicilor e formată din cei buni, dedicați, care nu așteaptă nimic de la pacient, în afară de mulțumire și o strângere de mână. Aș vrea ca fiecare pacient să pornească de la ideea asta.” 

Există condiții proaste în spitale, există comportamente mai puțin civilizate din partea unor cadre medicale, pacientul se simte umil, neajutorat. Pe de altă parte, există reguli care sunt încălcate chiar de către pacienți. Oare putem armoniza cumva lucrurile? „Am arătat de curând o poză cu un salon din spitalul de boli infecțioase Victor Babeș din Timișoara. Un bunic vorbea la telefon, iar patul avea o saltea murdară. Pereții salonului erau mânjiți, scorojiți. Totul acolo convergea în murdărie, într-un salon în care, chipurile, ar fi trebuit să se vindece bolile infecțioase. Fobia este de multe ori perfect justificată, pentru că te duci să te tratezi de o boală și riști să pleci acasă cu trei. Am văzut medici mari care țipau la pacienți, chiar și la rezidenți. Am văzut asistente care aveau un mecanism versat de a scoate bani de la pacienți: întârziau montarea branulei, punerea unei perfuzii, intervenția în caz de nevoie, dând de înțeles că așteaptă ceva și apoi execută manevra în folosul pacientului. Acești oameni nu au ce căuta în sistem și trebuie gândite sisteme de feedback prin care ei să fie cumva monitorizați. De cealaltă parte, pacienții sunt un mozaic și cred că vedem prin spitale o reproducere fină a societății. Corectând multe capitole din societate vom ajunge să avem pacienți respectuoși, curați, cu încredere în medici, educați, cu mențiunea că excepții vor fi mereu – violența poate apărea și în rândul celor educați, murdăria corporală nu e neapărat congruentă cu lipsul material, încrederea poate fi invers proporțională cu educația pentru că pacienții care citesc mult tind să refuze tratamentele din cauza reacțiilor adverse și să îngreuneze în general actul terapeutic. Măcar media va arăta altfel, dând la o parte excepțiile iminente.”

Din punctul meu de vedere, doctorul Vasi Rădulescu este un om curajos, care încearcă să schimbe lucrurile din jur. Este încrezător că proiectul său, în care a cooptat și alți medici, va deschide ochi, iar eu cred că „leapșa de sănătate” va fi un antidot pentru virusurile informaționale cu care suntem zilnic intoxicați și cărora le cad victime mulți naivi. Pentru că Vasi nu se oprește aici: „Mi-aș dori să pun la punct un mic studio pentru o emisiune proprie, transmisă pe Facebook și YouTube. Să vorbesc despre sănătate. Am nevoie de implicarea oamenilor pentru asta, deoarece proiectul Leapșa de Sănătate nu deține nicio sursă de finanțare în afară de donațiile mici ale cititorilor, iar totul costă, de la echipamente până la obiecte de decor. Sper să reușesc sau mai bine zis să reușim împreună. Voi promova medicii care își rup din timpul lor prețios pentru a scrie și participa la buna educare a oamenilor. Am în plan extinderea proiectului cu un modul video, precum și unul de știri scurte medicale. Nu știu ce va fi după #leapșadesănătate. Știu ce e acum și asta contează cel mai mult. Avem un proiect care a depășit 30.000 de lepșe date, își propune să trăiască din cea mai curată formă de finanțare (contribuții mici ale oamenilor) și merită să devină un standard în informarea medicală.”

 Mă bucur că un medic mi-a răspuns atât de sincer și de deschis la toate întrebările și am speranța că oamenii vor merge la consultații în cabinete medicale și nu-și vor mai face tratamente acasă, după indicațiile de pe un site obscur. Felicitări, dr. Vasi Rădulescu și echipei tale, și mult succes!
Foto Vasi Rădulescu
Reclame

3 gânduri despre „Despre un doctor care oferă antidot la naivitate”

  1. Întotdeauna primavara debuteaza cu un prim ghiocel firav însa puternic, motivat, curat, care perforeaza stratul de zapada desfacându-si petalele spre razele luminoase,calduroase si mângâietoare ale Soarelui.
    Eu cred ca totul este rezultatul mostenirii genetice, iar educatia primilor ani din viata copilului se realizeaza de catre parinti si bunici care în majoritatea cazurilor sunt religiosi, iar religia a fost si ramâne adversarul Nr. 1 al descoperirilor stiintifice din toate domeniile si din cele mai vechi timpuri.
    Sa ai o eterna primavara-n Suflet, draga Corina !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s