Despre decădere și un mod de reintegrare

          Când lucram în presă, erau printre cele mai interesante, dar și dureroase subiecte din „Social”, tot mai greu de abordat odată cu trecerea anilor. Pentru că, așa cum se știe, vorbim acum de rețele organizate, de teritorii, de supraviețuire. Cât timp nu există o alternativă de reintegrare socială, cerșetorii și oamenii fără adăpost nu au alte variante la îndemână. Practic, prin nepăsarea noastră îi împingem în situații aproape fără ieșire. Există inițiative, dar foarte mici ca impact, din lipsă de resurse, organizații care împart mâncare și haine, sau adăposturi. Dincolo de rușinea cauzată de decăderea umană, cei care stau pe străzi se lovesc cel mai mult de repulsia celor din jur. Câți patroni ar angaja un cerșetor sau un homeless oare? Și, din experiența mea de ziarist, vă spun că printre ei au fost la viața lor cu servicii bune, instruiți. Mulți și-ar dori să lucreze, dar sigur că pauza de ani a produs o amorțeală. Granița până la prăpastie e mai subțire decât am crede, omul e fragil și o inversare a propriilor axe în furtunile vieții îl pot da complet peste cap.

Zilele acestea am văzut pe pagina de Facebook a unei amice din Suedia o postare despre un proiect al unei românce de acolo, Natalia Ginghină, numit „Poftă bună”. De el beneficiază femeile rrome care cerșesc pe străzile din Stockholm și vizează integrarea lor pe piața muncii și în societatea suedeză. Prin amica Dana, Natalia Ginghină a povestit despre această idee, care mie mi se pare formidabilă:

”Pofta Buna” este un proiect social de integrare pe piața muncii inițiat de Armata Salvării Stockholm în colaborare cu Svenska kyrka (Biserica Suedeză). Scopul proiectului este să ofere femeilor de etnie romă din România, obligate de contextul social sau personal să-și asigure nevoile de bază prin a cerși, alternativa de a se întreține prin a munci în bucătărie. La bază proiectului stă, pe de o parte, convingerea că fiecare persoană are competențe ce pot fi folosite în câmpul muncii, iar pe de altă parte, faptul că în Suedia angajatorii din domeniul alimentar au dificultăți să găsească personal, în special pentru meseria de bucătar. Femeile de etnie rromă sunt obișnuite de mici să gătească și o fac cu drag.

În septembrie 2017, proiectul s-a axat pe nevoile unui grup fix de cinci participante, aparținând două grupuri de romi din Babadag și din Iași. Toate participantele au venit pentru prima oară în Suedia în urmă cu mai mulți ani. Trei dintre ele sunt în Suedia împreună cu soții lor, care de asemenea primesc ajutor pentru a-și găsi un loc de muncă. Toate cele cinci familii au lăsat copii minori în grijă bunicilor, în România.

Pentru a face diferența pe termen lung și a rupe definitiv nevoia de a recurge la cerșetorie, ambele părți trebuie să se dedice intensiv proiectului. Angajații Armatei Salvării sunt disponibili pentru a spijini participantele în proiect având în vedere obstacolele pe care acestea le întâmpina: dificultăți legate de cazare, în a deschide un cont bancar, lipsa unei adrese poștale, interacțiunea cu organele statului suedez și angajatori, analfabetism, probleme de sănătate etc. Obstacolele nu sunt discutate unul câte unul, ci în relație cu nevoile de bază ale omului și principiilor de organizare a societății conform valorilor Armatei Salvării, Bisericii Suedeze și rezultatelor ultimelor studii din domeniul sustenabilității. În planificarea acțiunilor din proiect se ține cont de situația, personalitatea și aspirațiile fiecărui participant, dar și de contextul general: un trecut marcat de discriminare, lipsă de acces la șanse, separarea de familie sau noul context cultural.

Din septembrie 2017 și până în prezent (februarie 2018), toate cele cinci participante au avut ocazia să facă parte dintr-un colectiv de muncă, să gătească și să fie plătite în baza unui contract de muncă, în funcție de numărul de comenzi și de ore lucrate. În noiembrie și decembrie 2017, două dintre participante au fost angajate cu normă întreagă în afara proiectului, într-un restaurant din Stockholm. Una dintre ele lucrează acum cu normă întreagă în Germania. O altă participantă a fost angajată pentru o seară de către o persoană privată, ca și “bucatar în casa”, pentru o cină între prieteni cu 7 participanți.

Toate participantele sunt interesate să continue în proiect, au fost mereu punctuale și disponibile pentru a veni la întâlniri de planificare sau de lucru, au exersat alfabetul și se dedică pentru a învăța detalii specifice cum sunt intolerantele alimentare, buget, igiena si tot ceea ce ține de administrarea unui job în domeniul culinar. Din februarie 2018 se vor alătura proiectului încă două participante.”

Îmi amintesc că acum un an am citit pe blogul Danei despre un alt proiect interesant: un spectacol cu actori selectați din rândul cerșetorilor, tot în Suedia. Puteți citi articolul aici.

Revenind la „Poftă bună”, proiectul româncei Natalia Ginghină s-a bucurat de mediatizare în presa suedeză, iar eu voi reveni cu un material despre unul dintre cei care își dedică ore pentru ajutorarea celor fără adăpost. Nu e deloc întâmplător de ce scriu despre asemenea subiecte, dar veți vedea pe parcurs.

Mulțumesc, Dana Hering! Felicitări, Natalia Ginghină!

Foto pixabay.com