Despre oameni-amprentă

      line-609709_1280 Astăzi dimineață priveam coada formată la Palatul Regal, mergea până pe strada Știrbei Vodă și nu i se vedea capătul, cotea chiar pe sub fereastra camerei în care tata a dormit când lucra pe șantier în anii `58-`59 (abia împlinise 18 ani). Palatul a adăpostit atunci muncitori din toată țara care ridicau blocurile din Capitală. M-am gândit că nu e român să nu fi avut o tangență cu regele Mihai, direct sau printr-o rudă, bunic, prieten, coleg de armată, de școală, prin povești transmise în familie, la fel cum știu că bunicii din partea mamei l-au văzut pe rege cum se plimba cu mama lui prin București sau cum bunicul stătea cu urechea lipită de radio când Majestatea Sa vorbea la postul „Europa liberă”. Și m-am mai gândit că există oameni care amprentează o întreagă națiune, la fel cum sunt oameni care ne amprentează viața pentru totdeauna. Primii sunt părinții, indiferent cât de departe și cât de aproape se află, amprenta lor o purtăm de la naștere și oriunde mergem în lume. Mai sunt cele câteva persoane care ne intră în viață și marchează momentul schimbării, poate nu multele momente în care am avut curaj, iar destinul a luat un alt drum. Sunt acele persoane care ne locuiesc în minte și sunt foarte prezente geografic. Chiar și după ani reconstruim scenele trăite cu ei doar în trecere pe lângă o clădire, rememorăm conversații la o simplă licărire a lămpilor stradale, le mai auzim vocea când închidem ochii. Sunt oamenii-amprentă, care ne vor locui mereu sufletul și mintea, oamenii-reper la care ne vom întoarce mereu atunci când nu mai știm încotro s-o apucăm. Fiecare dintre noi ne-am intersectat cel puțin o singură dată cu astfel de oameni. Pe aceștia nu-i poți uita și nu-i vei uita, pentru că au fost lângă tine cu menirea de a-ți arăta adevărata putere, atunci când tu nu credeai că ai așa ceva. Ți-au rescris setul de valori prin care ai reușit, când tu nici nu visai că ești capabil. Pe acești oameni e puțin să-i iubești, e ceva de necuprins în cuvinte și nici nu simți nevoia să traduci sentimentul. Unii oameni amprentați devin și ei oameni-amprentă, meniți să-i amprenteze pe alții. Rămâne povestea, din care ai făcut parte, când, la rândul tău, ai fost poveste.

Foto pixabay.com

Reclame

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Joseph spune:

    Remarcabile si sublime gânduri, exprimate în cuvinte izvorâte dintr-o inima iubitoare, „zdrobita” de pierderea unui Suflet drag.
    Sa ai pace în Suflet, draga Corina !

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s