Nu-i așa că, atunci când eram noi mici și auzeam că cineva are peste 40 de ani, ziceam că e bătrân? Practic îl consideram uzat și nedemn de luat în calcul. Pentru că, într-adevăr, vedeam oameni obosiți și blazați la acea vârstă. Ca niște soldați disciplinați, care își fac datoria de a avea o casă, familie cu copii și un serviciu. De distracție, nu auzeam prea des să fie. Și, uite, că odată cu creșterea noastră s-a produs și o prelungire a duratei de viață. Ca un fel de bonus sau, poate, o șansă să învățăm mai multe. Periodic primim știri despre cât ar fi programat omul să trăiască. Și tot în copilărie era de domeniul fantasticului să auzi că cineva a atins suta. Acum pare ceva obișnuit să se vehiculeze că undeva, pe diferite locuri de pe glob, sunt oameni care serbează lejer 100 ani, și chiar mai mult. Că au fumat, au băut, au avut o viață palpitantă. Toată lumea întoarce pe dos acele cazuri și încearcă să afle secretele. Sau măcar unul singur. Dacă există o rețetă să trăiești mult, de ce ți-ai dori să trăiești mult, cât timp ambalajul se uzează? Că oamenii nu s-au păstrat și tineri, ci au îmbătrânit și au stagnat la un moment dat. Cu siguranță însă că interiorul și sistemul de comandă s-au menținut la parametri funcționali multă vreme.
Cu o creștere a ratei de vârstă, vorbim acum despre activități, reinventare, decizii și iubire la 40+ ca despre niște lucruri normale. Chiar sunt împinse fără rezerve către 50+. Oamenii iubesc la aceste vârste fără să se rușineze, pare că perioada aceasta încarcă bagajul memoriei ce va avea cu ce să se bucure la vârste matusalemice. Căci și capacitatea de arhivare s-a modificat. Perioada aceasta va fi probabil declarată una în curs de maturizare și va fi asociată cu potențialul iubirii. Segmentul de vârstă 40+ este cel mai frământat de problemele sentimentale și cel mai vulnerabil. Trecut prin focul și sabia iubirii, dezamăgit, rănit, suspicios, dar încă vizitat de fluturi, acest eșalon greu încercat pare să aibă perspectiva unei rescrieri de traseu, pentru a nu trece prin perioade mai dese de agonie, decât de extaz. Dacă se vor resimți altfel coordonatele spațiului și timpului, ne întrebăm dacă nu cumva și sentimentele se diluează.
Nu lipsesc nici articolele științifice despre o schimbare privind percepția asupra timpului. Mai accelerat, mai scurtat, rezonanțe modificate ce afectează axele, iar în tot acest vârtej se pierd răspunsurile la „Cum îmi găsesc pe cineva la 40+?”. Acest purtător de informații prin Univers, care este omul, își cere drepturile de a iubi și a fi iubit fără a-și face curat în bagaje. Prea repede se întâmplă lucruri, mai mereu nepregătit, cu o colecție de diplome de școli absolvite, dar uneori repetent la cursurile vieții. Rătăcitor prin avalanșa cauzată de explozia tehnologică, sfaturi și motivaționale, diete minuni și abonamente la sală, stalker al predicțiilor astrologice pentru larg consum și vânător de promoții prin magazine, proiectant de sateliți și mânuitor de drone, replicat în n conturi pe rețele de socializare, consilier de ocazie pentru prieteni și priceput în atâtea domenii, ființa de 40+ sare adesea peste ce este mai important: trăirea clipei prezente care-i recompune sufletul în permanență. Fericirea nu e la orizont, ci la cel mult un pas distanță de inimă. Sau un click, ca să fim în ton cu vremurile.
Foto pixabay.com
35+, by Corina Ozon 
Lasă un răspuns