Despre toamnele sufletului/On the autumns of the soul

English version, here.

     chestnuts-327699_960_720Am tot spus și o spun cât de mult îmi place toamna. Și cred că asta vine cumva cu vârsta. Când eram copil, abia așteptam să vină vara, evident pentru că era vacanța mare, și iarna, datorită Sărbătorilor pline de cadouri și zăpadă. Primăvara și toamna existau doar ca anotimpuri intermediare spre ceea ce așteptam cu nerăbdare tot anul. Abia de câțiva ani, de când nu mai suport căldurile toride ale verii, care nu mai e cum o știam eu, îmi dau seama cât am pierdut că n-am trăit cu adevărat celelalte anotimpuri. Și totuși, primele plimbări pe aleile parcului au fost toamna, prin foșnetul de frunze galbene, îmi plăcea să pășesc pe covorul acela creat de toamnă. Și castanele căzute peste tot, din care le alegeam pe cele mai lucioase și perfecte ca formă. Azi mă bucur de toate acestea altfel, dar lipsește acel idilism și știu că nu va mai fi niciodată. Suntem alții, la fiecare etapă de vârstă, iar inima, șmechera, poate să tresalte la fel. Dar noi nu mai procesăm impulsurile ei la fel.

Dar toamna este mereu despre începuturi, deși atunci natura se pregătește de adormire. Este vorba despre cât culegi și ce faci cu roadele. Un anotimp al deciziilor și al bilanțului, dar și al bucuriei ochiului unor peisaje ale căror culori nu le egalează niciun pictor. Cu tristețea unor apusuri de soare mai devreme, dar mai spectaculoase. Regret toate toamnele pe care nu le-am primit și nu le-am trăit cu fiecare zi. Nu zic secundă, e greu să trăiești viața le secundă, deși toți ne-am dori asta. Toamna reușește să scoată din sufletul matur acel romantism uitat de primăverile de odinioară. Cred că fiecare anotimp lasă undeva, în sertarele sufletului, o amintire ca o boare, ceva, un miros, o culoare, o imagine, o voce, dar mai ales un dor. Dorurile a ceea ce am fost în fiecare din anotimpurile noastre.

Nu, nu mai suntem la fel ca în toamnele trecute, nici ca în oricare anotimp. O confirmare că ceea ce e sigur e doar ciclul perfect al naturii, prin care nu suntem decât purtători de sentimente, visuri și regrete. Da, toamna are în ea nostalgie, dar deloc tristețe. Suntem până la urmă suma tuturor călătoriilor prin acest dans al anotimpurilor, fotograme în derulare, până la terminarea filmului.

Foto pixabay.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s