Despre oamenii singuri și motivele lor

biennale-1994997_960_720    După publicarea primului text pe tema singurătății, au venit către mine oameni care s-au recunoscut, iar de aici au început și poveștile cu întrebări.

De ce sunt unii oameni singuri? Fiecare are în spate un trecut care l-a adus în această ipostază, agreată sau nu, la un moment dat. Una dintre cauze este atașamentul față de un părinte, căruia i-au dedicat timp și îngrijire, creându-se o dependență motivată de responsabilitate asumată. Altă cauză este decepția în relații, iar acest rezultat a dus la o descurajare. Eșecul urmat de eșec este interpretat ca o stare de fapt și se instalează resemnarea. Și dezamăgirile pe plan profesional pot duce la însingurare, la fel cum alții se retrag în muncă pentru a-și umple timpul, la fel există persoane atât de nemulțumite de ceea ce lucrează încât au obosit să găsească variante pentru a-și schimba jobul sau pentru o reconversie profesională. În general, pierderile de orice fel, pe diferite paliere ale vieții, pot duce la izolare, deoarece pot provoca blocaje mentale. Persoanele singure își asumă că se pot descurca singure, ceea ce e foarte greu, omul, ca ființă socială, nu poate funcționa rupt de un sistem. Iar cei singuri se descurcă, însă cu eforturi mari, care le consumă atât de multe resurse, încât nu le mai rămân și pentru alte activități care să-i resusciteze. Nivelul de serotonină scade, iar bucuriile vieții nu mai sunt resimțite la fel ca altădată. Ar fi varianta că unii oameni sunt programați genetic să fie singuri, că ar exista o „genă a singurătății”, care funcționează prin scăderea concentrației de serotonină. Astfel de persoane nu se simt confortabil în relația de cuplu și chiar presiunea făcută de părinți asupra lor de a se căsători a avut acest efect.

ADN-ul nostru este influențat de cuvinte și sentimente și de legăturile cu tot ce e în jur. Iar moștenirea genetică se referă și la traumele transmise urmașilor peste generații. Astfel si relațiile, căsătoriile, partenerii sunt influențate de ADN-urile noastre. Însingurarea duce la o modificare a ADN-ului și la o altă percepție a realității.

Se pare că singurătatea este contagioasă, mai exact, persoanele singure mențin o legătură cu o altă persoană (vecin, coleg, prieten), tot singură. Legăturile sociale se subțiază, pentru că cei singuri se simt neînțeleși. Vorbeam în textul anterior de internet și falsa realitate pe care o creează asupra singurătății. Oamenii extrem de activi în online pot fi de fapt foarte singuri, se retrag într-o lume care umple goluri, dar este ceva temporar. Sentimentul singurătății poate fi mai apăsător după ce părăsesc online-ul și trec în viața offline.

Cei care gândesc mult au o problemă de conflict cu inima prea senzitivă. Îmi povestea o amică despre eșecurile sentimentale, i se reproșa că este foarte organizată și acest lucru nu era pe placul partenerilor. Cei care gândesc prea mult au tendința de a analiza fiecare lucru, de a lua uneori prea în serios anumite replici, se emoționează repede și sunt sensibili. De obicei, se izolează în rutina lor și aleg să fie singuri.

Singurătatea este când acorzi mai multă atenție neajunsurilor decât realizărilor, când nu accepți niciun fel de ghid pentru că spui că te descurci. Singurătatea e când porți traume în mod inconștient cu iluzia că s-au vindecat, și nici nu dorești să vorbești despre ele. Pentru că te simți neimportant pentru ceilalți. Singurătatea este când stai nopțile cu visele pe care le-ai avut cândva și îți verifici mailul, intri pe WhatsApp și Facebook, dar vezi că nimeni nu îți scrie. Când trec zile și nu te caută nimeni la telefon și ești convins că nu prezinți interes pentru cineva. Singurătatea este când lăcrimezi ascultând o melodie și nu ai cui să-i povestești ce te-a răvășit, când nu ai cu cine să ieși la un film. Undeva, în trecut, s-a întâmplat ceva ce te ține blocat. „Mintea repetă ceea ce inima nu poate șterge”…

Vezi continuarea în carte.

Foto pixabay.com

Anunțuri

8 gânduri despre “Despre oamenii singuri și motivele lor

  1. Extrem de bun articolul! Articolul tău (și celălalt din link) sunt o descriere fidelă a ce simte un om singur, care nu vrea să fie singur. Prea puțini înțeleg totuși, prea puțini empatizează, în general e cum zici, oamenii merg înainte cu viața lor, prietenii sunt prieteni când e vorba de distracție și lucruri superficiale, dar când e vorba de ajutor, nu își fac timp sau renunță foarte repede. Important e ca atunci când ești singur, oricât de mare îți e durerea, să nu te consideri victimă, pentru că lumea are un radar foarte fin pentru „victime” și te evită, sau mai rău, te lovește unde te doare mai tare.

    Apreciază

    1. Mulțumesc mult pentru aprecieri! Tocmai aceste reacții din partea societății îi determină pe cei deja răniți să se închidă și mai tare în carapace. Totul pornește de la încrederea de sine…

      Apreciază

  2. Nu știu dacă e vorba de încrederea în sine, ci mai degrabă de stima de sine. Asta scade pe măsură ce vezi că nu reușești în aspirațiile tale, când de exemplu, trebuie să faci sacrificii de dragul altuia, și vezi cum anii trec pe lângă tine. Unii se ocupă de un hobby, ceva, dar de la un punct știi că este doar un refugiu și nu ceea ce dorești să faci în loc de a petrece timp cu alții sau a trăi viața altfel. Și atunci, ce e de făcut?

    Un lucru mai voiam să adaug, și anume că azi, prin social media s-a propagat mult un mod de a gândi, de tip self-help, care face oamenii să vorbească prin sloganuri sau șabloane. Lucruri de genul, poți fi orice îți dorești, doar trebuie să vrei cu adevărat, revino-ți, reinventează-te, fake it until you make it, fă rai din ceea ce ai, etc. Sunt doar niște sloganuri, ca îndemnurile socialiste. E ca și cum îi spui unui depresiv, fii și tu mai vesel, de ce nu te distrezi? Poate scrii un articol despre aceste sloganuri

    Apreciază

    1. Increderea în sine are legătură cu stima de sine, evident, pentru că, așa cum am scris, în cazul unui eșec, se poate produce un blocaj. Unii ies din asta, alții nu. Cât despre genul de sloganuri vehiculate, eu știu că s-a mai scris. Prin textele mele am făcut referiri la asta. Mi-a trecut la un moment dat prin cap să scriu. Poate voi scrie. Mulțumesc 🙂

      Apreciază

  3. Singuratatea e o problema sociala mondiala cauzata de supertehnologizarea comunicatiilor virtuale.Internetul,televiziunea,telefonia mobila,au distrus valorile autentice,naturale,reale,viata cotidiana si relatiile interumane desfasurându-se sub influentele puternice ale acestui „flagel mondial” ce manipuleaza constiintele maselor inconstiente,facându-le sclavi ale acestui „sistem draconic” în care cei ce sunt la pupitru de comanda,dirijaza „turmele inconstiente” spre „pasuni artificiale” si „izvoare tulburi” care îmbolnavesc si ucid valorile vietii autentice din fiinta superba,minunata,rational-sentimentala numita Om,transformând’o într-un robot executant de ordine…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s