Despre îmblânzire și sentimente

     „Memoriile” Facebook mi-au spus ce făceam acum un an: o citeam pe Elif Sharfak, una dintre autoarele mele preferate. Un fragment din romanul „Onoare”, pe care l-am postat, sub cine știe ce imbold. Nu e rea această aplicație de aducere aminte și e interesant să observ care era starea de acum un an, doi, trei… Oamenii își etalează în mod inconștient stările pe rețelele de socializare, fie prin mesajele scrise, prin melodii, prin comentarii, articole alese. Fragmentul de care vorbesc este acesta: „Dacă bărbatul e arțăgos, iubirea lui e presărată cu certuri. Dacă e pașnic și blând, iubirea lui e un balsam. Dacă-și plânge întruna de milă, iubirea lui se va face praf. Dacă e un om vesel, iubirea lui va fi plină de voioșie. Înainte să te îndrăgostești de o femeie, trebuie să te întrebi ce fel de iubire poți să-i dăruiești.” Este o frântură din dialogul dintre un bătrân și un tânăr care dorește să se însoare. Mi-a plăcut că descrie atât de simplu și frumos legătura dintre caracterul, educația unui om și felul în care e capabil să iubească. Eu am mai scris că iubim așa cum am fost învățați să iubim și că cele mai multe bariere apar din cauză că unii oameni au dificultăți în a-și exprima sincer propriile sentimente. Cine a fost crescut fără a auzi de multe ori cuvinte de laudă sau fără să fi fost încurajat, nu va fi un îndrăzneț în relațiile cu ceilalți. O fire agitată și mereu nesigură va lua greu decizii, iar alta, care va vedea mereu partea goală a paharului, nu va reuși să ducă nimic la bun sfârșit. Dar cei formați într-un mediu blând, cu căldură, vor avea mereu în ei acea bunătate, care-i va apropia pe oameni. Cei glumeți și veseli vor aduce bună dispoziție și vor reuși să treacă de situațiile tensionate. Fragmentul acesta mi s-a părut cea mai bună descriere pentru autocunoaștere. Ca să intri într-o relație, trebuie să știi ce poți oferi. Iar pentru aceasta trebuie să te cunoști. Pentru că (și asta am mai scris) multe rupturi au drept cauză un soi de naivitate, în care cădem atunci când ne îndrăgostim. Când serotonina și oxitocina ne arată doar părțile pozitive ale celuilalt. Romantismul emoțiilor despre care știm este asigurat de procese chimice și ne confirmă că funcționăm normal. Reacțiile noastre sunt dovezi de iubire, atunci când ne îndrăgostim. Dar „Ești responsabil pentru ceea ce îmblânzești”, știm din „Micul Prinț”. Însă câți conștientizăm acest lucru cu adevărat atunci când îi dezamăgim pe alții? Îmblânzirea este acea metamorfoză pe care o trăim în contact îndelung cu cineva, și este reciprocă. Transferul de energii și informații dintre parteneri lasă amprente în fiecare și niciunul nu va mai fi ca înainte. Fiecare relație este o formă de îmblânzire, de adaptare, iar în cazul separării și al abandonului, noua configurare își pierde reperele. Revenirea la vechea structură sufletească nu e ușoară și oamenii o resimt prin suferință și dor. Și nici după un timp îndelungat nu va fi la fel ca înainte. De aceea suntem responsabili pentru ceea ce iubim și îmblânzim și ar fi ideal să nu intrăm în viața cuiva, dacă nu suntem pregătiți cu noi înșine. „Înainte să te îndrăgostești de o femeie, trebuie să te întrebi ce fel de iubire poți să-i dăruiești”, l-a sfătuit bătrânul pe tânăr. Astfel l-a avertizat că mai ușor e să previi, decât să repari și să vindeci.

Vezi continuarea în carte.

Foto pixabay.com