Despre formele evadării iubirii

gogh   Am citit despre Wim Hof, supranumit și „Omul de gheață”. E cunoscut pentru recordurile sale incredibile de a rezista la temperaturi atât de scăzute, încât ar pune în pericol sănătatea unui organism normal sau chiar i-ar provoca moartea. A reușit să stea cufundat în gheață timp de mai bine de o oră și a ajuns pe vârful Muntelui Kilimanjaro în două zile, echipat doar cu pantaloni scurți. În aceeași ținută a finalizat un maraton complet deasupra cercului arctic, la -20 grade, apoi a mai finalizat un maraton în deșertul Namib, fără să consume apă. Se pare că Wim Hof reușește toate acestea doar cu ajutorul minții prin care își setează temperatura corpului. Pare totul ceva nebunesc, însă m-am tot întrebat cum și-a descoperit acest om capacitățile de termostat. Am aflat că a fost devastat de sinuciderea iubitei sale, a rămas cu patru copii, care l-au motivat să trăiască. A găsit vindecarea prin meditații în natură și astfel a descoperit că prin tehnicile de respirație își putea regla temperatura corpului. De aici a început aventura care i-a adus numele mondial „Omul de gheață”.

În aceeași zi, am recitit povestea lui Beethoven, cu o copilărie atât de tristă. Abuzat de un tată alcoolic, care era frustrat că nu a ajuns un muzician de renume, micuțul Ludwig era pur și simplu terorizat să nu greșească o notă. Tatăl lui îl voia ca Mozart, considerat un geniu muzical. Beethoven nu s-a căsătorit și nu a avut copii. A iubit Beethoven? Știm asta din muzica pe care a lăsat-o și prin citatele tulburătoare, dintre care extrag acesta: „Trebuie să exprim tot ce am în inimă. Acesta e motivul pentru care compun”. A continuat să facă asta chiar și după ce a asurzit, astfel nu a putut auzi aplauzele care i se cuveneau, din timpul unui concert.

Și nu întâmplător, am dat peste o pictură semnată de Vincent Van Gogh, care și-a petrecut o mare parte din viață în sanatorii, unde a creat cele mai frumoase tablouri. Inclusiv lanurile cu floarea-soarelui, pattern-ul lui. Se afla în cea mai neagră perioadă a sufletului și a minții, dar a continuat să picteze cele mai colorate peisaje. „Ceea ce este făcut din iubire, este făcut corect”, a spus Van Gogh, care a rămas fără o ureche în urma unui scandal cu prietenul Paul Gauguin, din cauza unei prostituate.

Fiecare dintre cei trei, diferiți ca structură, epocă și profesie, au în comun un lucru: exprimarea iubirii sub diverse forme, acolo unde ea a fost înnăbușită. Performanțele în orice domeniu sunt date de provocările limitelor și scopul e depășirea lor. Pentru aceasta se acumulează o energie echivalentă cu cea necesară declanșării trotilului, o energie interioară care reușește să dea putere minții. Sufletul, oricât de încătușat este, găsește o formă să comunice, fie că e vorba de gesturi extreme, fie de artă ca terapie. În spatele poveștilor cu reușite adesea se ascund drame, care au creat frumos din durere și tăcere. Ceva ce ni se poate părea nebunesc, poate fi o iubire care nu a mai avut cum să zboare, pentru că și-a pierdut busola sau s-a închis între ziduri. Va găsi mereu o cale să evadeze.

Foto Vincent Van Gogh, Pinterest

Anunțuri

Un gând despre “Despre formele evadării iubirii

  1. Geniile creatoare se nasc din iubire absoluta,neconditionata,sacrificatoare,fara prejudecati. Iubirea este energia libera atemporala,iar cei ce o cunosc si o accepta,sunt creatori de valori autentice,menite sa evolueze fiinta rational sentimentala spre desavârsirea absoluta,eterna,învingând relativitatea materiala spatio-temporala…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s