Despre lecția sincerității

chilli-1437775_960_720   Îmi place să cred că toți oamenii și-ar dori să fie sinceri, pentru că viața ar fi mai ușoară, relațiile mai puțin complicate, iar munca mai puțin dificilă. Oarecum ne străduim să facem asta, pentru că nimănui nu-i place să fie mințit sau să i se prezinte o imagine deformată a unei realități. În copilărie obișnuiam să mințim, ca să ne protejăm, și, ca orice faptă repetată, a devenit obicei. Cu cât pedeapsa era mai mare, cu atât ne rafinam minciunile. Mai târziu, mințim tot ca să ne protejăm. De data asta interesele, integritatea, imaginea. Uneori mințim ca să-i menajăm pe cei dragi, acelea sunt minciuni necesare. Mai sunt și minciunile nevinovate, spuse la conjunctură. Însă a fi sincer implică și dezinvoltura, a spune ceea ce gândești despre un lucru, o situație. În general, oamenii sunt atrași de genul sincer pe care-l asociază cu curajul. Temeritatea exprimării unei idei pe care ei s-au temut să o spună le dă aripi și se simt părtași la acel act de sinceritate. Asistăm astfel la o fascinație a sincerității, ca fiind ceva rar și deloc comod. Mai toți cei care sunt părinți își cresc copiii în spiritul adevărului, uitând să le spună că pe parcurs principiile care construiesc copilul sincer nu sunt la fel cu cele care formează adultul sincer. Interacțiunea umană permanentă, teama de a nu pierde o oportunitate sau o persoană ne îndeamnă adesea la nesinceritate, tocmai în timp ce cerem de la celălalt să fie deschis. Oamenii care se plac, indiferent de stadiile de legătură, își apreciază naturalețea la primul impact. Se creează punți pavate cu intenții bune. Când sinceritatea e doar un joc mimat, duce la oboseală și la ruperea punților. Cei care fac eforturi de a menține o stare de franchețe vor fi deranjați la primul adevăr dur rostit, chiar dacă  e doar un adevăr în ochii celui care l-a enunțat. Sinceritatea devine supărătoare când nu mai corespunde așteptărilor noastre și nu ne mai spune ce dorim să auzim. Aceasta e o pseudo sinceritate, pentru că e apreciată în funcție de nevoi. A fi sincer nu presupune a-ți pune viața și sentimentele pe tapet neapărat, cât a fi exact și corect în raport cu un moment al unei evaluări neplanificate. Astfel, dacă cerem părerea despre o persoană sau o stare de fapt, iar răspunsul nu e cel scontat, calificăm persoana drept nesinceră, când de fapt a expus ceea ce a gândit cu argumentele de rigoare. Viețile, trecuturile ascunse, pe care toți credem că le avem, nu ar trebui să facă obiectul sincerității în sensul de a fi judecate și nici folosite ca monede de schimb pentru a construi un viitor iluzoriu. Sinceritatea se referă la prezent, ca stare de fapt, și poate conține erori doar din lipsa unor date complete. Lecția sincerității e grea, pentru că parcurge etape de confruntare cu subiectivismul, frustrările și stările personale. Asocierea și clamarea sincerității cu atingerea unui obiectiv este la fel de vecină cu intriga. A fi sincer când ți se cere necesită un set de principii îndelung rulate, însă a fi sincer de multe ori este motivul ruperii unor legături, tocmai pentru că nu e comodă și  e non negociabilă. Onestitatea merge mână în mână cu încrederea și loialitatea, aceasta este echipa completă care nu va dezamăgi niciodată. Iar încrederea se dobândește după cunoaștere, care se realizează în funcție de deschiderea persoanei. Un cerc nu neapărat vicios.

Foto pixabay.com

Anunțuri

2 gânduri despre “Despre lecția sincerității

  1. Îmi place analiza textului si raportul obiectiv în relatiile interumane prin perspectiva sinceritatii,onestitatiisi si loialitatii,a deschiderii reciproce unii fata de semeni. Toata existenta graviteaza în acest cerc,mai mult sau mai putin „vicios”între lumina si întuneric,bine si rau,frumos si urât,placut ori neplacut,în care în functie de alegerile proprii (liber-arbitru) vom resimti fericire sau nefericire.Acest cerc imaginat are un Punct central Hristos. Cu cât alegerile noastre vor tinde spre acest Punct,cu atât ne vom cunoaste mai bine originea,identitatea scopul si rolul ce-l avem ca fiinte rational-sentimentale eterne,nemuritoare,ce graviteaza dependente si raportate la acest Punct central,atemporal,trasând si descriind unghiuri si arcuri de cerc circumcise,mai mici sau mai mari,urmând circumferinta cercului dupa regulile tainice paradoxale ale IUBIRII ABSOLUTE …

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s