Despre copilărie-cufăr cu balauri și iubire

dandelion-321933_960_720    Când vine vorba de copilărie, adulții sunt cuprinși de nostalgie iremediabilă. Nu știu dacă am întâlnit oameni care să nu mai dorească să-și amintească deloc perioada când erau copii. Există în acea etapă din viața fiecăruia clipe presărate cu pulbere de stele, asociate cu inocența și lipsa de griji. Ne amintim joaca de atunci, fructele mâncate din copaci sau de pe jos, Sărbătorile cu familia, aniversările cu prietenii. Mai puțin corvoada orelor de școală, neajunsurile. Amintirile neplăcute încercăm să le ștergem, cu timpul se estompează, dar se pare că nu dispar niciodată. Adesea se transferă în alegerile de la maturitate, în temeri, în frustrări. Copilăria, această bucată din existența noastră, este generatoarea reacțiilor din viitorul nostru, este cufărul din care fie scoatem mai târziu comori, fie îl închidem cu balauri. Paradoxal, perioada după care tânjim cel mai mult ascunde, pe lângă clipele cu praf de stele, lucrurile începute, visurile și fobiile noastre. Pentru a putea supraviețui, oamenii își resetează memoriile și merg mai departe. Uitarea este singurul leac pentru a reconstrui ceva. De fapt, nu uităm niciodată, totul rămâne arhivat nemilos și iese la iveală când ne așteptăm mai puțin. Este constatat că orice traumă din copilărie afectează sănătatea fizică, emoțională și relațională. Ceea ce credem că uităm se transformă de fapt într-o mâzgă ce se așterne pe suflet și, cu cât încercăm să o ignorăm, cu atât se lipește mai tare și capătă consistență. Se hrănește mereu din fricile și nesiguranța noastră. Uneori provoacă furie și inconștiență. Modul în care ne-am înțeles cu părinții ne definește mai târziu ca tip de relaționare. Am avut părinți care nu ne-au arătat afecțiune, cu atât ne vom dori ca adult să fim iubiți, dar ne vom teme să ne lăsăm iubiți. Am avut părinți care nu ne-au impus limite, cum ar fi să spună „nu”, vom găsi greu un partener care să dorească să fie la fel ca ei. Au luat părinții decizii în locul nostru, vom fi dependenți de partener în viitoarele relații. Am avut părinți abuzivi, vom crește cu o stimă de sine foarte scăzută și vom crede că nu merităm să fim iubiți. Am crescut într-o familie echilibrată, vom putea face alegeri raționale în viață și care ne fac nouă bine. Desigur că armonia e discutabilă, iar multe lucruri pierdute în copilărie se pot recupera pe parcurs după o cunoaștere amplă de sine. Introspecția este cea mea grea încercare pentru un om. Dintre toate întâlnirile, cea mai dificilă e cea cu tine însuți. Pentru că acolo sălășluiesc toate firele care duc la începuturi, când nu erai marcat de tarele umane. Și unele lucruri nu-ți plac. Avem tendința de a acționa uneori așa cum nu ne plăcea să vedem la alții, deși știm că e greșit. Suntem o sumă de contradicții tocmai pentru că acei balauri din cufăr nu dorm mereu. Iar poveștile din copilărie au rolul lor, de inițiere și de modelare a caracterului.

Sentimentul profund al copilăriei este asociat cu iubirea pe care am primit-o. Capacitatea de încărcare a acestor resurse ne va folosi pentru a putea iubi la rândul nostru. De aceea redevenim copii, indiferent de vârstă, atunci când ne îndrăgostim. De aceea ne place să ne reîntoarcem la copilărie, la ceea ce eram odată, neatinși de lucruri negative, neîmbâcsiți și nepervertiți. Când ne îndrăgostim, cufărul copilăriei se deschide și scoate ceea ce am strâns în el pe parcursul dezvoltării noastre. Modul în care ne comportăm cu partenerul și ceea ce dorim să construim alături de el, cu copiii noștri, cu cei apropiați, are la origini ceea ce ne-a afectat odinioară, când eram cruzi. Tot ce ne atinge lasă urme. Iar iubirea le cicatrizează, ca atunci când ne imaginăm că mama ne ținea în brațe sau, mai departe, când pluteam în burta ei fără griji.

Foto pixabay.com

Anunțuri

Un gând despre “Despre copilărie-cufăr cu balauri și iubire

  1. De acord cu modul de prezentare al cauzei si efectului. Fiecare cunoastem,într-o mai mica sau mai mare masura,cauzele si efectul lor asupra existentei si perceptiei vietii cotidiene. Ceea ce lipseste din ‘formula’ este SOLUTIA iesirii din acest SISTEM (matrix) al eliberarii SUFLETULUI COPILULUI din închisoarea ADULTULUI INCONSTIENT,adormit,anesteziat,paralizat,de otrava „sarpelui” acestui sistem FALSIFICATOR,imitator al AUTENTICELOR VALORI SUFLETESTI ce au ca sursa IUBIREA NECONDITIONATA,altfel spus, nu te iubesc pentru ca,ci,chiar daca ! 🙂
    O zi cu bucurii si împliniri sufletesti !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s