Stăteam de vorbă cu un prieten psiholog, care mi-a povestit despre faptul că avea multe cliente, femei care arată bine, cu joburi bune, spirituale, dar nu reușeau să lege relații pe termen lung. Au ales singurătatea, pentru a fugi de complicațiile deja previzibile și de dezamăgirile gustate. Știu că în ultima vreme s-au scris o mulțime de articole, motivaționale sau nu, despre femeile singure. Și despre bărbații singuri, dar ponderea textelor pe acest subiect e mai mică. Fie că bărbații percep altfel termenul de singurătate, fie că nu recunosc de fapt că sunt singuri. Amicul psiholog mi-a spus că nu există o cauză comună a acestor situații, fiecare caz are trecutul cu traumele sale. Practic, după o vârstă, suntem purtători de balasturi și nu știm cum să scăpăm de ele. În loc să le aruncăm, le ascundem. Ce se întâmplă cu femeile, ce se întâmplă cu bărbații? În vremurile de azi e liber la sex, adică accesul la sex costă puțin spre deloc. Oamenii citesc cărți tot mai puțin, educația e și ea spre deloc, relațiile se leagă ocazional și din nevoi. Există un soi de blazare generală. Oamenii fug de sentimente, pentru că fug de fapt de eventualele eșecuri ale căror răni le poartă. Cei care au fost pe la speed dating-uri mi-au spus că acolo se vede disperarea femeilor cel mai bine. Că un procent mare dintre ele sunt apte pentru a avea o relație serioasă. Dar nu se trece mai mult de una-două întâlniri. Comunicarea nu se poate înfiripa, iar fără acest lucru nu se poate construi mai departe. Prin comunicare se înțeleg discuțiile de suflet, acelea care compensează lipsa apropierii fizice sau o însoțesc.
Este adevărat că după o vârstă…vezi continuarea în carte.
35+, by Corina Ozon 
Lasă un răspuns