Despre ultimii unicorni

legs-1031653_960_720     Stăteam de vorbă cu un prieten psiholog, care mi-a povestit despre faptul că avea multe cliente, femei care arată bine, cu joburi bune, spirituale, dar nu reușeau să lege relații pe termen lung. Au ales singurătatea, pentru a fugi de complicațiile deja previzibile și de dezamăgirile gustate. Știu că în ultima vreme s-au scris o mulțime de articole, motivaționale sau nu, despre femeile singure. Și despre bărbații singuri, dar ponderea textelor pe acest subiect e mai mică. Fie că bărbații percep altfel termenul de singurătate, fie că nu recunosc de fapt că sunt singuri. Amicul psiholog mi-a spus că nu există o cauză comună a acestor situații, fiecare caz are trecutul cu traumele sale. Practic, după o vârstă, suntem purtători de balasturi și nu știm cum să scăpăm de ele. În loc să le aruncăm, le ascundem. Ce se întâmplă cu femeile, ce se întâmplă cu bărbații? În vremurile de azi e liber la sex, adică accesul la sex costă puțin spre deloc. Oamenii citesc cărți tot mai puțin, educația e și ea spre deloc, relațiile se leagă ocazional și din nevoi. Există un soi de blazare generală. Oamenii fug de sentimente, pentru că fug de fapt de eventualele eșecuri ale căror răni le poartă. Cei care au fost pe la speed dating-uri mi-au spus că acolo se vede disperarea femeilor cel mai bine. Că un procent mare dintre ele sunt apte pentru a avea o relație serioasă. Dar nu se trece mai mult de una-două întâlniri. Comunicarea nu se poate înfiripa, iar fără acest lucru nu se poate construi mai departe. Prin comunicare se înțeleg discuțiile de suflet, acelea care compensează lipsa apropierii fizice sau o însoțesc.

Este adevărat că după o vârstă, deși avem joburi bune și experiență de viață, suntem asaltați de problemele celor din jurul nostru, de care suntem responsabili. Lumea nu mai are timp de romantism, cu o singură privire poți avea pe cineva într-o seară în pat. Și nici asta nu mai poate fi o laudă, căci actul seducției nu mai intră în calcul, se ard etape la greu. Și ce fac cei care mai vor o discuție de la suflet la suflet, mai vor să vadă în realitate un răsărit sau un apus de soare, o aurola boreală ca și când ar cădea cerul pe ei? Ce fac cei care și-au adaptat obiceiurile la tehnologia actuală, dar mental nu se regăsesc, deși nu vor să recunoască? O folosesc ca pe o fereastră de evadare, o fantă de aerisire, un loc de spovedanie ca o terapie, dar unde de fapt nimănui nu-i pasă cu adevărat. O imitație a vieții care a fost cândva, încadrată de filtrele instagram și emoticoanele virtuale. Sintetizează stări, comprimă sentimente în forme grafice cât mai succinte și ușor de manevrat. Aleargă în galop să țină pasul cu ultimele aplicații. Ultimii unicorni, beton la teorie și praf la practică. Între ei se recunosc tot mai greu, pentru că poartă veștminte cu care pot supraviețui, sunt deja speriați și se retrag la prima floare trântită pe asfalt. În rest umblă așa, camuflați, și visează. Ei știu ceea ce alții nu știu: că mai rea decât pustietatea casei e pustietatea sufletului. Singur sau nu.

Foto pixabay.com

Anunțuri

9 gânduri despre “Despre ultimii unicorni

  1. sufletul nu este niciodata pustiu, nu exista asa ceva ….. si nimeni nu este responsabil de problemele nimanui, fiecare isi traieste proplemele pe care singur si-i le creaza…. si prietenul (amicul) psiholog nu este deloc cea ce se considera ca este…. iar libertate la sex a fost de cand lumea, altfel nu mai exista umanitatea daca nu avea acces la perpetuarea speciei prin sex, numai ca in perioada omului de acum doua mii de anii si pana acum un secol in urma, sexul era mai mult un viol in toata regula si femeia era considerata un animal… iar toate femeile din lume, adica minorele, ramaneau bortoase pe banda rulanta ca vitele fara ca sa cunoasca macar o clipa din viata lor ce inseamna sentimentul iubirii ……. acum in perioada omului modern exista unele restrictii impotriva sexului liber si femeia a fost, dupa cum este si normal, repusa in drepturi egale cu barbatul. Esti pe drumul cel bun. dar inca mai trebuie sa te prelucrezi putin, ca sa fi bine pregatita si sigura pe ideile tale, atunci cand vrei sa transmiti un mesaj celorlalti prin abilitatea ta….

    Apreciază

    1. N-ai înțeles mare lucru din articol.E clar că nu faci parte din targetul lui. Există o pustietate a sufletului, dacă nu ai întâlnit-o, nu înseamnă că nu există. Cei care fac afirmații categorice, ca și cum dețin adevărul suprem, dar în același timp îți spun ție să nu faci afirmații, au natură posesivă. Nu mă leg de greșelile gramaticale. Avem responsabilitate față de copii, față de părinții bătrâni și bolnavi…Se pare că trăiești pe o altă planetă. Iar ce spui legat de libertatea sexului nu are legătură cu ce spun eu. Mai ușor cu sfaturile drastice. Eu nu dau sfaturi. Fac niște constatări.

      Apreciat de 1 persoană

      1. se pare ca gresesti, nu am cum sa traiesc pe o alta planeta, daca nu stiai omul nu poate trai pe o alta planeta decat pe pamant.. se pare ca intodeauna realitatea spulbera imaginatia extravaganta.

        Apreciază

  2. Da, din pacate dupa 35-40 de ani fricile nerezolvate ies la suprafata, „ne ajung” si ne dezechilibreaza puternic. Pot sa confirm (oarecum direct – sotul meu are cabinet de psihoterapie) ca ponderea clientilor cabinetelor de terapie, mult peste jumatate, sunt femeile realizate material, cu case si masini, cu joburi care le asigura un statut confortabil social, dar singure, cu sau fara copii. Si… oricat am analiza si am suci-o pe toate partile, sufletele noastre isi striga singuratatea si-si revendica nevoia de implinire intr-un cuplu.

    Apreciază

  3. Un adevar dureros,pe care l-ai evidentiat în fraze limpezi pe întelesul tuturor,în care multi ne regasim,chiar daca nu ne marturisim,ascunzându-ne dupa mastile falselor aparente,subiective,ale relativismului sistemului consumismului oportunist,decadent în care omenirea a fost amagita (prinsa în captivitate)de mijloacele tehnologiei moderne de comunicare virtuala,(aceasta cibernetizare a sentimentelor naturale ale IUBIRII AUTENTICE),al lipsei relatiilor directe si al implicarii profunde sufletesti pe termen nedeterminat de spatiu-timp si/sau împrejurarile cotidiene,în relatiile cu partenera/partenerul de viata,prin utilizarea la scara planetara a tot ce are prefixul „TELE” !
    Felicitari draga Corina,pentru articol. Superb si dureros de adevarat ! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s