35+, by Corina Ozon

         Lizi locuiește în Istanbul, în partea asiatică. În urmă cu 14 ani, lucra în România, într-o firmă cu capital turc și visa să plece în Noua Zeelandă. Într-o zi, a trimis un mail greșit, iar destinatarul, ușor mirat, a intrat în discuție cu ea. S-au conversat o vreme, apoi s-au cunoscut. Au realizat că au o comunicare foarte bună. Noua Zeelandă a fost doar destinație pentru luna de miere, pentru că Lizi și-a urmat soțul în Turcia.

Povestește că a avut de trecut peste câteva bariere, dar nu i-a fost greu. La început, s-a pomenit dintr-odată singură în mijlocul unei familii numeroase, fără să știe limba turcă și comunica prin engleză, mimică și semne. „Obiceiuri multe și diferite, nu toate neapărat pe placul meu, dar caracterul meu hotărât m-a  ajutat: am trasat de la început o linie concisă a modului de viață împreună. Religia n-a fost un impediment: suntem atât de amestecați în familia asta, de la atei la alte religii, și am învățat să ne păstrăm un respect reciproc. Astfel, în familia mea se sărbătorește Crăciunul, vine Moșul, dar se sărbătoresc și bairamele mari.  Foarte curând am înțeles că mentalitatea actuală, deși suferă constant modificări, e că femeia nu prea are ce căuta în business, la muncă. Ea trebuie să se ocupe de soț, copii, casă, și, dacă-i mai rămâne timp și în funcție de situația materială, și de ea. Pentru o persoană activă ca mine, asta n-a fost chiar o bucurie, așa că am reușit să mă reinventez, în scurt timp. Și sunt tare fericită cu ceea ce am făcut până acum.”

Lizi spune că mutatul pe continentul asiatic a fost un moment cheie în viață, pentru că s-a reinventat și și-a descoperit o pasiune neștiută. „După ani buni de banking, am făcut o întoarcere de 180 de grade și m-am regăsit în frumos, în pietre semiprețioase și metale. În încercările mele de a le da mereu alt înțeles, altă formă. Mărgelele au fost cele care mi-au înlesnit calea spre oameni, cu care n-aș fi putut interacționa, în mod normal. Păstrez prietenii de 10 ani datorită acestui hobby.”, spune ea. Lizi a învățat singură să realizeze bijterii handmade, foarte reușite. Și-a dezvoltat o clientelă fidelă, iar lucrările ei sunt originale și frumoase. „În prezent, pe lângă faptul că sunt sau încerc să fiu „olimpic mother” pentru cei doi flăcăi ai mei, care sunt întotători (unul cu licență, celălalt în devenire), încerc să nu ratez nimic din ce-mi oferă viața. Trăiesc cu intensitate tot ce vine, și-mi iau putere și liniște din hobby-ul la care sper să nu renunț niciodată: mărgelit. Zilele în care mă plimb prin Istanbulul vechi după materiale sunt unele dintre cele mai speciale.”

Uitându-se în urmă, Lizi crede că nebunia tinereții i-a dat curajul să pornească într-o astfel de aventură, care se putea sfârși prost, într-o țară cu obiceiuri greu de înțeles și de acceptat pentru noi. A avut momente când s-a gândit să se întoarcă în țară, dar nu s-a îndurat să lase ce a construit în anii aceștia. Călătorește des în România și spune că s-a obșnuit să trăiască între două lumi și să ia ce e mai bun din amândouă. Mai spune că a avut noroc de un soț cu mintea deschisă și cu multă răbdare. Și acum comunică la fel de des ca la început, în perioada de după mailul dat din greșeală și care i-a adus împreună.

Articolul face parte din proiectul Corina Ozon Connections, dedicat lunii martie, ce marchează primăvara și feminitatea. Sub această umbrelă voi continua să public poveștile adevărate ale unor femei, din punctul meu de vedere, deosebite. Femei din diverse colțuri ale lumii, care nu se cunosc între ele. No matter the distance, there are connections.

Foto arhiva personală Lizi Constantinescu