35+, by Corina Ozon

        Acum câteva nopți, am primit un mesaj tocmai din Atlanta: „Ciao, Corina. Aș vrea să-ți spun și eu povestea mea, poate mă calific pentru proiectul tău „No matter the distance, there are connections.” Apropo, „Până când mă voi vindeca de tine” o am pe noptieră și pot spune că m-a ajutat să mă vindec de trecut. Iar cele 2 volume „Amanții” le-am devorat în câteva ore, o lectură relaxantă, incitantă și foarte plăcută.” Și a urmat povestea. În anul 2007, Dorina a decis să plece din Timișoara, unde lucra la o firmă americană de software, în Atlanta. Plecarea ei a fost un fel de scăpare dintr-o relație care stagna  și nu se concretiza într-o căsătorie. Avea pe atunci 32 de ani, văzuse toată Europa și s-a gândit că a venit momentul pentru visul american. A ajuns în Atlanta cu un contract de muncă pe perioadă nedeterminată, cu ideea să ia green cardul și să se stabilească în SUA. Nu cunoștea decât foarte puțini români și își dorea să se mute în New York sau într-un oraș din California. Atlanta i se părea plictisitoare. Dar destinul avea alte planuri cu ea. Stătea deja de doi ani în America și l-a cunoscut pe cel care avea să-i devină soț, care era acrobat la Cirque du Soleil. Nicio clipă nu s-a gândit că îi este sortit. „Fosta lui iubită, o rusoaică foarte drăguță, mi-l prezentase, pentru că eram amândoi români. Prima dată l-am văzut cu machiaj pe față (mă invitase să văd spectacolul din care făcea parte) și nu puteam să nu mă întreb cum arată fără machiaj și, să nu mă gândesc că Minulescu, poetul meu preferat, a scris celebra poezie „Ultima oră” special pentru mine. Atmosfera era magică, costumele, muzica și acțiunea mă cucereau, adrenalina, pe care o simțeam la fiecare act, mă trezea la viață”. Astfel rememorează Dorina momentele când și-a cunoscut alesul. Deși s-au îndrăgostit unul de altul, și-au dat seama că e foarte greu să aibă o viață împreună. Ea era blocată în orașul ei, în așteptarea green cardului, iar el călătorea prin toată America cu spectacolul Kooza. „Am inceput sa ne vedem in cateva orase si ne simteam foarte bine impreuna, admiram multe lucruri la el, era punctual, organizat, gatea dummezeieste si … arata precum Adonis.”, își amintește Dorina. Simțea că plutește pe un norișor. Dar curând a revenit la realitate.

El se afla în California, și, după vizita ei de o săptămână, testul de sarcină a ieșit pozitiv. Dorina a încercat mai multe și toate dădeau același rezultat. Era împărțită între emoții și bucuria de a deveni mamă, și starea de incertitudine, teama de un viitor incert. „Nu eram căsătorită sau într-o relație definită, eram într-o țară în care grădinița ar fi costat aproape jumătate din salariul meu, eram singură, fără familie, fără nici un sprijin. Am decis că voi reuși fără el.” A făcut un împrumut la bancă și și-a luat o căsuță mică, aproape de locul de muncă. Părinții ei au ieșit la pensie și au venit la ea, ca să o ajute cu creșterea copilului. Tatăl și-a văzut prima oară copilul, când acesta avea deja trei luni. Dar, din acel moment, a decis că trebuie să facă parte din viața lui. Mai avea un contract semnat, pe care trebuia să-l onoreze, și a mai călătorit în Asia timp de doi ani.

După un timp, Dorina a reușit să convingă conducerea firmei la care lucra că are aceeași productivitate dacă lucrează remote, astfel că a putut călători cu soțul și copilul în câteva orașe. Viața lor de familie a început să se lege când, la cinci ani după primul copil, a apărut al doilea, o fetiță. „Acum suntem fericiți și formăm o familie frumoasă, dar cât de greu a fost începutul! Am simțit că fără muncă enormă, acceptare și dragoste, povestea ar fi putut fi cu totul alta…”.

În prezent, Dorina și Marian locuiesc în Atlanta. El a renunțat la lumea artistică și lucrează în transporturi, pregătește să-și deschidă și propria afacere. Dorina și-a reluat jobul. O poveste născută într-o lume magică, care a parcurs etape de răbdare, tenacitate și încredere, și s-a consolidat în timp. Cea mai sugestivă exemplificare că iubirea nu ține de un loc geografic, ci este alături de cel care îți împărtășește sentimentele și te vrea alături de el.

Articolul face parte din proiectul Corina Ozon Connections, dedicat lunii martie, ce marchează primăvara și feminitatea. Sub această umbrelă voi continua să public poveștile adevărate ale unor femei, din punctul meu de vedere, deosebite. Femei din diverse colțuri ale lumii, care nu se cunosc între ele. No matter the distance, there are connections.

Foto arhiva personală Dorina Fera