Despre dragostea pe fugă și dorințe ascunse

time-machine-1450051_960_720     Are 35+, e frumoasă, spirituală, are un job stabil care-i place și hobby-uri datorită cărora călătorește, socializează și participă la evenimente. A avut relații de scurtă durată doar cu bărbați care i-au plăcut. Pe fiecare l-a iubit, dar cu niciunul n-a fost să fie pe termen lung. Unii erau prea departe, alții doreau să fie doar în trecere, păstrând limitele unei prietenii „cu beneficii”. A învățat să nu se agațe emoțional și să meargă mai departe. Și-a educat suferința astfel încât să nu o domine și să-i usuce inima. Poate și pentru că, undeva, într-un colț al sufletului, simțea că nu va merge mult timp. Poate și pentru că mintea păstra mereu o bună parte din ea lucidă și veșnic în gardă. Nu își făcea iluzii și nu cerea mai mult, acolo unde nu se putea. Însă de ceva timp, a cunoscut un bărbat care i-a reorganizat nițel neuronii și bătăile inimii. Pare să nu fie nici așa de departe, și nici foarte grăbit. Conversațiile lor sunt molcome, fapt ce a derutat-o puțin la început. Obișnuită cu arderea etapelor, era intrigată că noul intrat în viața ei nu o asalta cu propuneri și nici nu o căuta frenetic la telefon. Ceea ce a făcut-o apoi un pic suspicioasă. Dar omul îi plăcea și instinctul îi spunea că merita răbdarea. Atunci a realizat pentru prima oară că ea de fapt nu avea răbdare. Era produsul relațiilor pe care le avusese, toate în același mod, grăbite, frenetice, libere. A căutat sau a lăsat să vină către ea, inconștient, bărbați din aceeași categorie, cu aceleași nevoi. S-a bucurat de toate acele legături, dar nimic durabil. Acum simțea că trăiește altceva, pentru că brusc, drumul pe care o luase nu mai semăna cu cărările bătătorite. Nu știa cum să se poarte, cum să răspundă la mesaje, cum să-și ascundă nerăbdarea și îndoielile. „Până acum, am fost o femeie ascunsă, nu mai vreau asta.”, a spus decisă. Și s-a lăsat în ritmul bărbatului care dorea să o cunoască cu adevărat. Este deșteaptă și nu impune celuilalt să se schimbe, așa cum vrea ea, cum a fost obișnuită. „Instinctul îmi spune că acest bărbat nu mă va lăsa să stau ascunsă”. 

Se întâmplă ca metehnele cu care venim din relațiile anterioare să ne producă blocaje și să nu știm cum să reacționăm. Sinceritatea cu noi înșine este un factor ce ne readuce pe linia de plutire. Ca orice preocupare uitată ca o carte veche într-un cufăr nedesfăcut demult, și iubirea se reînvață. La fel ca și cântatul la pian, sau mersul pe bicicletă, neexersate multă vreme. Diferența dintre o relație „pentru distracție” și una „serioasă” este dorința de cunoaștere reciprocă, sentimentele ne pot păcăli, pentru că pot exista în ambele variante. Indiferent cât și ce ne asumăm la început, pe parcurs nu ne mai dorim doar frânturi de relații și iubire.

Foto pixabay.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s