Pentru cine a împărțit mai mereu spațiul cu cineva este greu de înțeles cum alții pot să stea singuri. Cunosc amici, atât femei, cât și bărbați, care locuiesc singuri de ani. Marea parte dintre ei au joburi solicitante și vin foarte târziu acasă. În weekend fac călătorii sau merg la spectacole. Ies cu prieteni, singuri sau nu. Nu sunt izolați social. Recunosc și că uneori le-ar plăcea să respire în dormitor aerul alături de cineva, însă aceste momente sunt mai puține decât cele din viața confortabilă single. Câțiva au avut tentative de relații serioase, dar au dat înapoi când s-a pus problema mutatului împreună. Unii au relații, care se desfășoară pe rând la domiciliile partenerilor sau prin hoteluri, dacă există o căsătorie la mijloc. Spun că au în jur atât de puține exemple de căsnicii fericite încât un asemenea demers îi descurajează. Sau au avut deja eșecuri. Majoritatea invocă obișnuința ca statement. Ritmul nebunesc al vieții, programul încărcat, libertatea de a face ce vor la orice oră, liniștea, lipsa complicațiilor. Și nivelul de confort.
Mă gândeam că de fapt…vezi continuarea în carte.
Foto pixabay.com
Lasă un răspuns