Alergăm continuu după fericire și nu acceptăm în ruptul capului că ea nu există concret și material. Poate suntem fericiți chiar în timp ce alergăm după ea și nu ne dăm seama, poate am trecut pe lângă ea, poate am alungat-o pentru că nu avea figura pe care ne-am proiectat-o. Starea de fericire e atât de perisabilă, încât poate să aibă durata unei clipe de atingere de aripi. Poate tocmai asta ne întărâtă să o căutăm permanent, pentru că nu e ceva palpabil, dar dorim să-i simțim textura. Ne încăpățânăm să sperăm că o putem prinde și închide undeva, ca să o putem măcar adulmeca atunci când avem nevoie. Să o facem șal și să ne învelim în ea. Permanenta interacțiune umană vizează fericirea în diverse forme. Și ele există, dar…vezi continuarea în carte.
Foto pixabay.com
Lasă un răspuns