Despre prietenii între femei și bărbați, mature și imature

     Am scris pe Facebook niște statusuri despre prietenie. Este un subiect de care oamenii sunt interesați, pentru că, deși e în vocabularul nostru zilnic, nu știm exact ce definește. Mă refer acum la prietenia dintre un bărbat și o femeie. Mulți se laudă că au prieteni femei și invers. Dacă întrebi, prietenia se rezumă la confesiuni de viață, probleme, frământări, realizări. Sau se identifică și cu alte sentimente, neexprimate, dar simțite. Sunt și cei pentru care prietenia este ieșitul periodic la o cafea cu povești, ca un ritual de igienă personală, terapie. Toată lumea e de acord că într-o prietenie este permis să vorbești fără rețineri, să spui ce e bine și ce nu, să ceri sfaturi, să fii ascultat. Și înjurăturile sunt permise într-o prietenie, și lacrimile, și râsul. Căci, dacă te abții și te controlezi, ce diferență ar fi cu buna purtare în biserică, de exemplu? Am spus că în prietenia dintre un bărbat și o femeie apar inevitabil tensiuni sexuale, oricât ai manageria relația, apar glume, aluzii sexuale, un fel de joacă de comun acord, care poate deturna într-o legătură sentimentală serioasă. Mă refer aici, desigur, la prieteniile în care cel puțin unul dintre actori este într-o relație cu altcineva sau căsătorit. Dacă există un refuz, prietenia se strică, se poate ajunge la vorbe grele, ce lasă șanțuri în suflet. Vorbim atunci de o prietenie imatură, în care cel puțin unul dintre actori nu e sigur pe sentimentele sale. În prietenia matură, oamenii vorbesc deschis despre ceea ce simt și, atunci când condițiile nu permit mai mult, ea poate continua tocmai îndulcită de acel what if. Oamenii sunt ființe sociale, nu pot trăi izolați mult timp. Leagă relații între ei tocmai pentru un transfer de energii necesar. Și, dacă se întâmplă să rămâi singur pe planetă, vei găsi orice cale să comunici cu cineva din Univers, iar pentru acest lucru poți aștepta și o viață.

Prieteniile imature sunt iubiri incipiente, neconsumate, care se refulează în pseudo prietenii și sfârșesc urât. Cel puțin unul dintre actori clachează, pentru că presiunea este atât de mare, încât nu-și poate regla setările cu noua perspectivă. Cu alte cuvine, și-ar dori o asemenea prietenie, dar au un profund sentiment al culpabilității că nu pot oferi mai mult. Iubirea sub masca prieteniei nu este un păcat, iubirea este nevoită să poarte adesea măști pentru a respira. Este mai rău atunci când rămâi și fără prietenie și cu sentimentul frustrării că nu ai împărtășit iubirea. Nesinceritatea, disimularea folosite pentru a atrage pe cineva într-o legătură declarată ca fiind prietenie se vor întoarce împotriva celui care a inițiat-o. Obosit să gestioneze sentimentele contradictorii urmând principiile prieteniei va prefera să fugă. Obiectul răbdării și al investiției sale emoționale nu mai prezintă interes.

Despre prietenie se poate vorbi la nesfârșit, de fapt se vorbește atât de mult, încât o am banalizat-o și o aruncăm în derizoriu, iar, când facem parte din ea, nu știm să o prețuim. Când oamenii sunt siguri pe sentimentele lor și își doresc cu adevărat prietenia cuiva, cu siguranță o vor avea. Prietenia dintre o femeie și un bărbat este posibilă și e un exercițiu bun pentru minte și inimă. O spun din proprie experiență. Sunt convinsă că fiecare se va regăsi măcar într-un colț din cele descrise aici.