Despre controlul asupra iubirii

wall-fox-1528078_960_720     Într-o discuție cu niște prieteni (un cuplu), a fost pusă pe tapet tema singurătății, iar ei spuneau că li se pare că, în ultima vreme, se pedalează mult pe ideea de încurajare a acestui stil de viață. Că vin multe articole motivaționale în sprijinul traiului de unul singur, ca o formă potrivită de cunoaștere de sine. Le-am dat dreptate în privința fluxului informațional în această direcție, apoi m-am gândit că poate este efectul vremurilor avansate tehnologic, când, având mai mult acces la informații, am ajuns să privim cu o oarecare luciditate relațiile și să ne analizăm sentimentele mai mult decât să le trăim. Așa se explică de ce există oameni care evită să se îndrăgostească, pentru a nu suferi dezamăgiri. Un control al emoțiilor nu strică, însă problema este că ajungem să asociem o legătură cu un final deja știut, adică cu o despărțire ipotetică, și tragem concluzia că mai bine nu mai începem nimic. Sunt tot mai multe despărțiri…este ceea ce aud tot mai des. Sau poate acelea le vedem noi, pentru a ne întări zona de argumente care ne convin. Întrebarea este dacă poți controla iubirea. Eu cred că până la un anumit nivel este posibil. Definițiile iubirii pot fi subiective, fiecare o vede prin filtrul lui, însă descrierea senzațiilor e cam aceeași. Cred că acel control se referă la dozarea emoțiilor, a gândurilor și nu la a nu iubi deloc. Nu poți opri senzația de foame, dar o poți cumva amăgi. Ceea ce nu se poate controla iese din zona sentimentelor și intră într-o parte, să-i zicem, mai întunecată: obsesie, disperare, orgoliu excesiv. Granița este foarte subțire, dar eu cred că doar astfel putem distinge sentimentul real de iubire de o confuzie. Când ai o stare de bine și de echilibru, când poți comunica deschis, de parcă ai vorbi cu tine, când nu există la mijloc interese ascunse, când ai încredere, când știi că poți face orice altceva, pentru că ai mai multă energie, când cel mai mic gând către sursa acesteia te face să zâmbești. Poți iubi în orice condiții, dar nu în orice context. Iubirea are nevoie de o poveste în care să se defășoare, fără presiuni de timp și spațiu. Altfel e doar un foc de paie sau unul de artificii. Obiectivul prioritar este cunoașterea reciprocă a actorilor, iar iubirea are antene pentru asta. Dacă între oricare doi oameni de pe planetă sunt șase pași până să ajungă unul la altul, conform teoriei lui Milgram privind conexiunile interumane, gradul de conectivitate în iubire variază în funcție de istoricul nostru emoțional și relațional. Câte iubiri reale ai mai avut și cât te-au maturizat. Și indiferent de nivelul de maturizare, de iubire nu te poți ascunde sub un clopot de sticlă, ca să nu te atingă. Poți minți că nu ai nevoie de iubire, dar este o biată strategie de apărare. Iar iubirea nu e dușman, în iubire este vorba mereu despre noi, așa cum suntem la un moment dat al vieții.

Foto pixabay.com

Anunțuri

Un gând despre “Despre controlul asupra iubirii

  1. Ma întreb cine cunoaste cu adevarat IUBIREA autentica ? IUBIREA autentica nu poate fi controlata de om,ci EA controleaza fiinta umana cum doreste. IUBIREA este o superba si paradoxala manifestare sentimentala care a creat Universul,iar noi oameni suntem rezultatul EI . Existam din Ea prin Ea si pentru Ea..Ea este INTELEPCIUNEA lui DUMNEZEU si S-a manifestat plenar în Hristos,Fiul omului ! Ce bine ar fi sa întelegem lucrul acesta ! Fara IUBIRE,specia umana si universul întreg ar fi un nonsens ,de fapt NU ar fi NIMIC !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s