Într-o discuție cu niște prieteni (un cuplu), a fost pusă pe tapet tema singurătății, iar ei spuneau că li se pare că, în ultima vreme, se pedalează mult pe ideea de încurajare a acestui stil de viață. Că vin multe articole motivaționale în sprijinul traiului de unul singur, ca o formă potrivită de cunoaștere de sine. Le-am dat dreptate în privința fluxului informațional în această direcție, apoi m-am gândit că poate este efectul vremurilor avansate tehnologic, când, având mai mult acces la informații, am ajuns să privim cu o oarecare luciditate relațiile și să ne analizăm sentimentele mai mult decât să le trăim. Așa se explică de ce există oameni care evită să se îndrăgostească, pentru a nu suferi dezamăgiri. Un control al emoțiilor nu strică, însă problema este că ajungem să asociem o legătură cu un final deja știut, adică cu o despărțire ipotetică, și tragem concluzia că mai bine nu mai începem nimic. Sunt tot mai multe despărțiri…este ceea ce aud tot mai des. Sau poate acelea le vedem noi, pentru a ne întări zona de argumente care ne convin. Întrebarea este dacă poți controla iubirea. Eu cred că…vezi continuarea în carte.
Foto pixabay.com
35+, by Corina Ozon 
Lasă un răspuns