Unde se duc supărările, când se duc

bridge-901764_960_720   O prietenă, trecută printr-o despărțire recentă, îmi spunea că ea se miră că eu, când sunt supărată (ne știm de ceva timp) reușesc să mă concentrez pe ceea ce am de făcut, fără legătură cu situația care mi-a produs supărarea. Adică, să merg mai departe cu ce am în cap să fac, chiar să diversific. I-am spus că pe mine, reacțiile chimice, cum sunt furia sau fericirea, mă stimulează. Că poate mă afectează pe planuri secundare, dar nu le las să-mi atingă lucrurile importante. E un exercițiu pe care l-am dobândit de-a lungul timpului, poate în anii de presă, când mort-copt trebuia să-ți faci treaba, indiferent de stare sau că erau Sărbători și zile libere pentru ceilalți. Ea mi-a spus că nu se poate gândi la nimic în perioade de tristețe, în afară de treburile de rutină și nu are puterea să se apuce de altceva până nu-i trece.

Arderile sunt aceleași, totul este să le transferi energia în lucrurile pozitive pe care le faci. Altfel frustrările se adună într-un strat gros și mocirlos, care te înghite. Din care vei ieși greu și îmbâcsit. Căderile sunt necesare, pentru că atunci puterea de selecție este mare și ți se dă ocazia să alegi calitatea. Căderile de orice natură sunt de fapt reașezări și, într-adevăr, nimic nu se pierde, ci se convertește în altceva. Totul e o transformare până îți găsești direcția. Nu există un buton de ștergere a ceea ce nu ne place sau ne deranjează, dar nouă ne stă în putere să ne canalizăm resursele spre lucruri și persoane care ne fac bine. Atunci când treci printr-o supărare, gândește-te la ceva ce ți-ar fi plăcut să faci în viață și nu ai făcut. Ceva ce a stat mereu ascuns într-un cotlon al minții sub formă de vis. Nu e moment mai bun să-ți pui pe rană gândul unui vis la care să începi să faci planuri, ca să-l aduci la realitate. Să deschizi uși și ferestre ferecate, prin care să vină tot ceea ce merită iubit cu adevărat. Pe acolo va veni, cu siguranță, și cei care te iubesc. Iubirile de pe aceleași palier se atrag, născute din cenușa supărărilor.

Foto pixabay.com

Anunțuri

8 gânduri despre “Unde se duc supărările, când se duc

  1. Metamorfoza ‘larvei’ si abandonarea ‘crisalidei’ ! Renasterea (nasterea din nou din apa si Duh)! Acest proces greu si dureros,se realizeaza într-o perioada de timp,ce difera de la individ la individ,în functie de spatiul cultural-geografic în care se desfasoara acest proces,singurul mijloc de a te înalta,spre noi dimensiuni,zburând peste pamânt,liber,fara prejudecati,înaltat deasupra tuturor legilor omenesti de IUBIREA NECONDITIONATA…empatica,altruista,indiferent de conjunctura !

    Apreciat de 1 persoană

  2. Mmmm, eu cand sunt fericita muncesc fara sa simt oboseala sau foame. Cand sunt trista nu ma pot concentra la nimic, iar energia este la pamant. Cum spuneam zilele trecute, munceam plangand, mancam plangand, vorbeam cu el pe Facebook punand emoticoane vesele dar eu plangeam in hohote… Trebuie sa faci si asta… trebuie sa le tii piept…

    Apreciat de 1 persoană

    1. Iubirile virtuale provoaca tinerilor (în special) vise, sperante iluzorii,ce se transforma la final,într-un cosmar cu gust amar,iar adeseori cosmarul duce chiar la stari depresive,uneori dorinti sinucigase ! Iubirea este Dumnezeu,iar cine se joaca cu Ea,se joaca cu El,si se stie ca Dumnezeu este „un foc mistuitor” ! Aviz amatorilor !:)

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s