E sezon de nunți, toamna, când se înregistrează cele mai multe depresii și despărțiri. Când cad frunzele și toată natura se pregătește să intre în încleștarea iernii. Se apropie inevitabil Sărbătorile, bucurie pentru cei „luați”, gol în suflet pentru cei singuri sau părăsiți. Dar e timp pentru uitare, pentru desprindere. Să ai puterea să mergi în locurile, unde cândva ai fost fericit, deși nu toată lumea recomandă acest lucru, fără să îți atingă sufletul ca o lamă de cuțit, ci ca o adiere. Eviți o perioadă toate zonele „toxice”, suspecte că ți-ar putea face rău. Harta ta zilnică arată precum o scenă de crime, cu insule marcate prin cordoane fosforescente, pe care sunt inscripții de avertizare: „Nu te apropia!”, și conține rute noi, ocolitoare, doar să nu mai vezi și să uiți. Periodic, fără să-ți dai seama, te apropii câte puțin, până îndrăznești să treci de cordoane, care dispar când le atingi. Apoi poți să ieși și să mergi unde vrei, cât timp poți să-ți spui: „Nu mă mai dor orașele, gările, aeroporturile, nu-mi mai plâng străzile, nu mă mai arde muzica, nu mă mai înțeapă ploaia, nu mai e trist parcul, prăjitura e dulce, se aud vrăbiile, metrourile sunt pline de graffiti, frunzele ude miros a proaspăt, nu mai văd printre lacrimi mesajele din trecut, nu mă mai străpunge nimic pe unde am fost tu. Am revenit acasă, ca un rătăcitor prin viață, de unde pornesc pe un alt drum.” Respiră și mai spune odată. Ești pregătit să intri în iarnă.
Foto pixabay.com
35+, by Corina Ozon 
Lasă un răspuns