Despre amorțirea sufletelor

couple-1149645_960_720   Am citit azi un articol despre temerile pe care le traversează oamenii ieșiți dintr-o relație traumatizantă. De cât timp au nevoie până să-și facă curaj să intre în alta. Și o fac, de cele mai multe ori, doar pentru că noul partener insistă și crede că poate fi construit ceva. Sunt tot mai multe persoane care afirmă că nu-și găsesc pe cineva, deși sunt destui oameni care merg singuri pe stradă, la evenimente, la cumpărături. După o vârstă, e puțin probabil să dai de cineva care nu a trecut prin dezamăgiri sentimentale, e normal ca fiecare să parcurgă etapele sale spre maturizare emoțională. Poate toți acești oameni singuri nu mai au curaj, tocmai pentru că au traversat arderile necesare, cum le spun eu. Am mai scris că societatea de azi marginalizează tot mai mult ideea de cuplu fericit. Presiunile sociale, cele legate de locul de muncă, facturi de plată, prejudecățile, lipsa toleranței îți consumă energia, iar pentru a-ți simți propria viață rămâne tot mai puțin. Ești prea obosit să te bucuri. Poate ne-am obișnuit cu viața trăită în fugă și pe furiș, fără obligații și garanții de niciun fel, o imitație a unei vieți pe care ne așteptam să o trăim. Problema este că, atunci când crezi că așa cum trăiești e bine, devii superficial în ochii celorlalți, care pretind mai mult. Dar poate nu e decât o lecție uitată, cea de a iubi și a te lăsa iubit. Dacă iubirea nu e exersată o perioadă mare de timp, duce la amorțirea sufletelor. Se fac iască. Și astfel rămân pe două maluri separate cei care vor să iubească și cei care nu mai au curaj să se lase iubiți. Pentru că e mai comod, e complicat, iubirea nu durează mult oricum, iubirea tâmpește, deși recunoașterea unanimă este că iubirea e un lucru mare, care te înalță și te coboară. După o vârstă, ne mai alegem cu ceva: toți ne pricepem al naibii de bine să vorbim despre iubire. Sunt tot mai convinsă că iubirea chiar nu e pentru orișicine. Mai ales după o vârstă!

Foto pixabay.com

Anunțuri

7 gânduri despre “Despre amorțirea sufletelor

  1. Oamenii care ies dintr-o relatie sunt prabusiti interior. Ca sa isi construiasca un nou edificiu au nevoie de timp si de noi repere. Un om al carui suflet e facut praf nu va putea lega o noua relatie. Incercarile il vor face pe noul partener sa sufere, nemeritat. Nici nu vor fi constienti de asta. Lumea acestor oameni se schimba. Sunt mai rezervati, prevazatori. Isi promit sa nu mai faca aceleasi greseli, ba chiar isi refuza noi sentimente de iubire, convinsi ca iubirea e o prostie, ca doare si raneste, ca dup[ ce te inalt[ pe culmi te azvarle in abis. E o batalie. Societatea careia nu ii pasa de individ si care stabileste niste norme. Dorintele fiecaruia care se refera la suflet si la emotional. De aici se naste drama societatii. Si poate motivul pentru care sunt atat de multi oameni singuri.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Exact, Gabriela. ideea e ca sunt tot mai multi oameni iesiti din relatii traumatizante, dezamagitoare. Emotionalul e afectat. Am pus asta in contextul social actual, pentru ca nu te poti rupe de lumea in care traiesti. Am incercat sa gasesc o explicatie si am ajuns la concluzia ca sa iubesti azi e un act de eroism,

      Apreciat de 1 persoană

  2. Și dacă nu suntem eroi, dacă știm că iubirea nu durează, că ne doare când se termină, de ce să mai încercăm? Pentru că atât cât iubim e al naibii de bine, spunea cineva,

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s