Două bătăi de inimă

love-locks-918849_960_720    Simți că îți crapă sufletul, auzi pârâind în noapte pojghițele de gheață care s-au format de la ultima discuție. Clocotesc vulcani de revoltă, aceiași care fierbeau cândva de fericire. Lava lor acum e rece, ca așternutul în care te strecori noaptea, precum un hoț, să nu te vadă nimeni că plângi în pernă, să nu te audă nimeni cum oftezi. Te trezești des din somn, vezi umbre mișcându-se pe la colțuri și într-un final adormi chinuit. Dimineața îți amintești iar și totul ți se pare lipsit de culoare și de gust. Mergi pe stradă, iar clădirile din jur se prăbușesc pe unde pășești, șoselele se deschid și înghit copaci și mașini. Lumea s-a terminat, iar tu ești martorul propriei tale suferințe.

Vezi continuarea în carte.

Foto pixabay.com

Anunțuri

Un gând despre “Două bătăi de inimă

  1. Chestie de educatie,cercetare si cunoasterea profunzimii infinite a identitatii sinelui,si nu în ultimul rând, (poate cel mai important) experienta practica,lupta cu sinele,cu EGO-ul ratiunea posesiva,care prin însesi natura sa mostenita genetic, va dori totul de la aceasta viata si va lupta împotriva legii sentimentale ale Iubiri autentice, sacrificatoare !
    Omenirea se conjuga perfect (din), la toate timpurile cu verbele Être si Avoir !:)

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s