După ani, când fiecare a luat-o pe drumul lui și și l-a trasat dală cu dală, vine nostalgia vremurilor în care nu erau grijile de acum, iar sentimentele nu intrau cu bisturiul. Atunci oamenii încep să se caute, să întrebe unul de altul ce mai fac, pe unde mai sunt, dacă s-au schimbat. Se creează nuclee care se văd periodic, deapănă amintiri și își vorbesc de planurile, succesele sau nereușitele lor. Un fel de grupuri de terapie, menite să dezvăluie rănile și cicatricile, ca într-un experiment before&after. Ne adunăm în jurul unei mese, ca niște soldați răniți în urma bătăliilor cu viața. Entuziasmul ține o perioadă, cât timp radiază energia, apoi se așterne din nou liniștea. Suntem prea atomizați, ca să mai ținem legături constante între noi, deși ele există și sunt solide, unele indestructibile. Fiecare dintre noi…vezi continuarea în carte.
Foto pixabay.com
Lasă un răspuns