Am mai ars azi într-o poveste, auzită de la o prietenă. De fiecare dată când aud povestea cuiva, mă regăsesc într-o scenă, replică, în cel puțin o secundă. De fiecare dată îmi reamintesc să nu mai trăiesc așa ceva, niciodată. Pentru că simt și resimt trăirea, dar supradimensionată. Se trezește din cotlonul în care am ferecat-o și începe să crească, să ajungă la creier și să mă atingă. Prietena mea a mai ars alte povești până să ajungă unde e acum, cu dorința mare de a avea o familie. Copilul a venit, dar soțul a început să lipsească de acasă. Discuții, reproșuri, aruncate între fețele lor, care, cu puțină vreme în urmă, se apropiau des. Împăcările au devenit tot mai dificile, iar nervii încordați au spus lucruri ireveresibile. Ca fiecare, până să se găsească, au căutat să fie iubiți și să iubească. Și-au întâlnit destinele când au crezut că s-au vindecat de trecut și că, dacă acesta se va intersecta cumva cu prezentul, vor ști cum să-l direcționeze. Ea a obosit atât de tare, încât i se pare că e lipsită de orice farmec care ar putea să-l întoarcă. El nu mai are răbdare și e măcinat de sentimentul de vină pentru trecut. Pentru că în trecut e un alt copil. Nimeni nu este vinovat de fapt. Iar pe moment…vezi continuarea în carte.
Foto pixabay.com
35+, by Corina Ozon 
Scrii frumos si profund despre iubirea autentica,logica,fireasca,însa niciodata,nimeni,nu va fi în masura sa o defineasca,cu atât mai putin sa ofere solutii altora !
Asa cum mentionai în articol,acest sentiment este inscris în ADN-ul fiecarei fiinte vii chiar înainte de a vedea lumina zilei .
El se dezvolta în timpul cresterii,maturizarii,influentat de factorii externi,sedimentându-se constient sau inconstient în perceptia fiecarui individ,în mod diferit,în functie de capacitatea perceptiei senzoriale particulare.
Nu exista o formula,o ecuatie a iubirii . Fiecare trebuie sa constientizam ca este ‘comoara ‘ cea mai de prêt,inestimabila,oferita de Creatorul si Sursa existentei,Dumnezeu ,tuturor vietatilor existente pe Terra.
Doar cei ce CRED ca o au,o vor cauta în interiorul fiintei lor,zi de zi,an dupa an,neobositi,facând din aceasta cautare tinta si scopul întregii lor vieti,acceptând batjocuri,si persecutii din partea celor ce nu sunt dispusi sa caute (zic ei) himere,iluzii,visuri,care dupa logica sistemului mondial asa ar parea ,însa cei ce afla aceasta COMOARA,sunt capabili chiar sa moara fizic,decât sa o piarda,moartea chiar fiind pentru ei „un câstig” al unei dimensiuni a IUBIRII ELEVATE,eliberate de materia relativa,trecatoare efemera,în care iubirea se consuma atât de repede,urmata de durere si regrete,suferinta si inevitabila moarte fizica.
Cel mai ÎNALT GRAD al IUBIRII,ne-a fost prezentat de Dumnezeu,prin sacrificiul Fiului Sau,Hristos !
„Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,ca a dat pe singurul Lui Fiu,pentru ca oricine crede în El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica .” (Ioan 3:16)
ApreciazăApreciază
Frumos, eu nu încerc să dau o definiție iubirii, e imposibil, fiecare o trăiește cum simte. Și nici propovăduire creștină nu fac. În general, religioasă.
ApreciazăApreciază
Am remarcat si apreciez acest blog,ce trateaza cazuri si necazuri în dragoste fireasca,care si ea are un impact puternic alaturi de alte neajunsuri,în societatea contemporana. Fiecare cu „talantul” sau .Nu e nici o problema daca elimini clipul; L-am pus,deoarece are legatura cu citatul biblic. Oricum,e plin youtube-ul de recitaluri de tot soiul pentru doritori.
Merci,draga Corina !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu-l elimin. Mi-am dat seama că e în context. Mulțumesc pentru comentarii și aprecieri 🙂
ApreciazăApreciază