În orașul meu natal, Timișoara, am avut mereu teatre în limbile română, germană, maghiară și sârbă. Așa am crescut, în pluralismul ăsta cultural, într-un loc unde oamenii vorbeau cum le era lor mai bine. Și mereu mi s-a părut normal să existe diversitate în armonie. În centrul orașului, trona Teatrul Național, iar în clădirea din aripa dreaptă se înșirau liniștite Teatrul german și cel maghiar. Doar cel sârbesc se afla un pic la distanță. Era doar o chestiune de cum s-au alocat spațiile. Însă ele trăiau, funcționau, aveau afișe, spectatori, de când m-am născut și până am plecat din Timișoara în 1990, era la fel. Am apucat să merg la câteva piese, la fel cum am prins și spectacole de operă sau concerte la Filarmonică. Se întâmpla să vin în vacanțele de vară în București, unde am rude, și să îmi doresc să întâlnesc pe stradă actori pe care îi vedeam la televizor. Stăteam cu gura căscată, când mătușa mea povestea că s-a întâlnit la piață cu Ștefan Cozorici sau Ovidiu Iuliu Moldovan, sau că le-a întâlnit la coafor pe Rodica Tapalagă și Carmen Stănescu. Sigur că aveam actori la Timișoara, chiar foarte buni, dar vraja de la tv și cinema întrecea orice. Și mă minunam că actorii sunt și ei oameni, că mănâncă și merg pe stradă printre lume.
Peste ani, aveam să vin la București ca studentă și nu mă mai săturam să număr teatrele. Apăruseră pe piață regizori tineri, cu scene controversate. Când lucram la televiziune, Antena 1 mai exact, prima mea filmare am avut-o la teatrul Nottara. Nu îmi aduc aminte spectacolul, am stat câteva minute să luăm niște cadre. Dar am și acum în minte sala semi întunecată și scaunele de pluș roșu. Mirosul acela de teatru, pentru că are miros specific, inconfundabil.
Anul trecut, Teatrul Nottara a fost evacuat din clădirea în care funcționa în Bulevardul Magheru nr 20, pentru că s-a considerat că imobilul prezintă un risc seismic ridicat. După 70 de ani de activitate, și-a jucat repertoriul în diverse spații, un „turneu” nedorit, care a supus la încercare limitele echipei. Acum, se întoarce acasă, pentru că s-a constatat că expertiza fusese nițel exagerată. Și, pentru că merită sărbătorită tenacitatea de a repeta pe unde a apucat și de a juca în orice condiții, Teatrul Nottara vine cu cea de-a patra ediție a Festivalului Internațional Fest(in), între 10 și 22 octombrie. Vor fi 13 zile de spectacole, lansări de carte, expoziții de fotografie, colocvii, care reunesc teatre din Bulgaria, Croația, Republica Moldova, Kosovo, Cehia, Serbia, Slovenia. Alături de piesele Nottara vor fi cele de la Bulandra, Țăndărică, Metropolis, Odeon, Teatrul de Artă. Un festin cultural la care merită să mergem, pentru ca scaunele acelea de pluș să nu mai stea goale și acoperite de praf. Cu atât mai mult cu cât una din secțiuni este dedicată crizelor de familie, un subiect des abordat pe site-ul 35+. „Experimentul” Teatrul Nottara a demonstrat ceea ce am mai zis: un artist rămâne un artist, în orice condiții. Iar noi, rămânem cu minunatele momente privind conjunctura în care am luat un bilet de teatru. Voi mai vorbi despre asta. Detalii legate de program, bilete, abonamente și premii le găsiți pe pagina de Facebook a evenimentului Fest(in) și pe festinpebulevard.ro.
Am acceptat cu bucurie invitația fetelor de la mothersandthecity.ro, să fiu partener la campania de susținere a revenirii Teatrului Nottara acasă.
35+, by Corina Ozon 
Lasă un răspuns