Prima întâlnire

pair-414273_960_720      Într-un interviu pe care l-am dat astăzi, una din întrebările care mi s-au pus era dacă oamenii iubeau mai mult pe vremuri, referitor la rata divorțurilor din zilele noastre, și dacă azi, de fapt, oamenii mai iubesc. Eu am declarat că sunt optimista de serviciu :), cred că oamenii iubesc, doar că pe vremuri, cum era în întrebare, aveau mai mult timp. Acum iubirea e un task pe agenda zilei, așa cum am mai scris. Parcurge aceleași etape, dar într-un ritm mai rapid, adesea etapele se comprimă. Însă cu siguranță suferința după o despărțire nu se comprimă.

Zilele trecute am văzut o scenă la terasa unui restaurant. Era după orele prânzului. Un bărbat 35+, elegant îmbrăcat, aștepta singur la o masă cu un trandafir roșu într-o vază. Studia meniul destul de agitat. A devenit surescitat când a apărut o doamnă sau domnișoară, cam 35+, îmbrăcată cu mult galben ce-i scotea în evidență părul arămiu, fața pudrată și rujul în multe straturi. El s-a ridicat de pe scaun și i-a dat trandafirul cu tija lungă, ea l-a luat indiferentă, iar el l-a pus înapoi în vază. S-au așezat pe scaune și au început să se uite în meniuri. Își vorbeau, dar fără să se privească. El părea fâstâcit, ea ușor nemulțumită. El făcea tot posibilul să nu se uite în decolteul ei, care se revărsa generos de sub sacou, ea nici nu-l privea. Foloseau meniurile pe post de paravan. Au trecut vreo zece minute, am plecat și i-am lăsat la fel. Am văzut un singur zâmbet pe fețele lor, atunci când s-au văzut. Dar s-a stins repede, la fel ca trandafirul pleoștit în vază de la căldură. Nu mi se părea că se cunosc foarte bine, aș fi zis că sunt la prima lor întâlnire. Asta dacă gestul lui romantic de a-i da un trandafir la fiecare întâlnire nu e deja ritual. Reacția ei plictisită s-a întâlnit la masă cu timiditatea lui obosită.

Ne amintim fiecare, cu siguranță, de prima întâlnire. Sau primele întâlniri. Mai ales cele din vremea când nu exista telefonie mobilă și internet. Fâstâceala era normală, timiditatea, firească, dar prima întâlnire era mai mereu cea oficială, preview-urile erau inevitabile. Nu mai existau temerile cauzate de prima vedere. Ce mutații se petrec azi, câtă presiune emoțională și nervoasă suportă oamenii care nu s-au cunoscut în real și se văd la față după îndelungi convorbiri într-o fereastră pe calculator, de exemplu! Câte dezamăgiri și câte oftaturi de ușurare se produc după primul filtru, cel vizual! Unii nu-și știu nici vocile, apoi vine nivelul următor: cel al poveștilor fiecăruia, atât cât vrea să spună și ce vrea să pară. Iar dincolo de toate acestea, se fac conexiunile. Resursele și simțurile sunt folosite la maximum și deodată. Ca niște ceainice la limita de fierbere, peste care s-a pus capacul. Dacă pierdem din vedere detalii importante sau putem înțelege greșit lucruri și persoane la prima întâlnire este tot o chestiune de timp ca să le remediem. Ocupați cu atâtea lucruri, când să mai avem timp de iubit?

Foto pixabay.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s