Primele zece secunde de sinceritate

love-1054050_960_720 (1)     Am ajuns să cred că, azi, cel mai greu exercițiu este cel de sinceritate, mai întâi cu noi înșine, apoi cu cei cu care interacționăm. Desigur, nimeni nu spune să ne oferim viața pe o tavă, însă ar fi bine ca măcar cu cei pe care-i considerăm importanți să fim în mare parte sinceri. Sunt convinsă că, pe undeva, toți ne dorim acest lucru, pentru că, la rândul nostru, și noi cerem celorlalți să fie sinceri cu noi. Psihologii afirmă că primele zece secunde, când doi oameni se întâlnesc pentru prima oară, sunt suficiente și decisive, ca să-și dea seama dacă se simt atrași unul de celălalt sau dacă pot construi o afacere, un proiect împreună. Pentru un dating, de exemplu, oamenii se pregătesc cu atenție, se îmbracă bine, își aranjează părul, au grijă să miroasă frumos, cu alte cuvinte își activează toate semnalele de atracție, pentru a transmite mesaje pozitive asupra propriei lor persoane. La fel se întâmplă și când își vorbesc, când gesticulează. Unii bărbați își scot din arhivele memoriei câteva reguli de bune maniere, auzite pe unde au mai umblat, unele femei parcurg în minte ponturi pentru a fi seducătoare, citite pe siteurile, ce se întind ca un pomelnic după căutarea pe google. Și oricum citite pe diagonală și după cuvinte-cheie. Alții sunt naturali. Diferența stă în modul în care am fost crescuți fiecare și puterea cu care ne gestionăm emoțiile. Dacă am avut o copilărie presărată de condiții și restricții, foloseam minciuna ca metodă de autoapărare. Câți dintre noi nu ne-am modificat notele în carnetul de elev, de teama să nu fim certați sau bătuți acasă? Câți nu am spus că dormim la un prieten/prietenă, ca să mergem la petrecere? Sau am plecat de acasă, cu trenul, ca să ne vedem cu cineva și am inventat tot felul de povești? Eu, de exemplu, am motivat o dată că merg la o olimpiadă în alt oraș 🙂 Sigur, acte inconștiente la acea vârstă, dar nciunul dintre noi nu am fi făcut astfel, dacă ne-am fi simțit în siguranță în raport cu noi și cu părinții. Nici mai departe, la școală sau la serviciu, nu ești încurajat foarte mult să fii sincer. Însă, dacă structural ai fost crescut în acest spirit, nu vei abdica ușor în niciun fel de situație. Sinceritatea se cultivă de mic copil, ca orice alt principiu. În plus, în copilărie funcționează mimetismul și ești mai înclinat să preiei ceea ce nu este prea bun de la alții.

Cu asemenea armură peste care s-au așezat alte straturi de protecție, este greu să fii tu însuți și sincer cu celălalt. Dacă în primele zece secunde am fi noi înșine, multe lucruri s-ar simplifica pe parcursul unei legături. La lipsa de sinceritate adaugă și alte complexe și respectivul va deveni un erou că a avut curajul de a face un gest social. Întâlnirea dintre doi oameni este un gest social. Poate nu degeaba, pe vremuri, la țară, tinerii se cunoșteau la hora din sat sau cu ocazia diverselor sărbători. Era un context deja creat, care-i obliga să respecte cu toții diverse obiceiuri, într-un mediu relaxant, ce nu excludea naturalețea. Sinceritatea presupune relaxare și se învață, iar puterea exemplului funcționează. Mimetismul dupa 35+ e prezent la celălalt pol. Sau cel puțin așa ar trebui să fie. Uităm tot mai mult să fim naturali, suntem tot mai vulnerabili, ne lăsăm influențați ușor, de oboseală, cel mai mic fir de nisip în ochi și o vorbă spusă tare ne scad încrederea de sine. Poate ar trebui să exersăm câte zece secunde de sinceritate pe zi, ca să fim pregătiți pentru cele mai frumoase ore sau chiar ani din viața noastră.

Foto pixabay.com

Anunțuri

2 gânduri despre “Primele zece secunde de sinceritate

  1. „Daca adevarul ar parea prietenos, minciuna nu ar avea nici o valoare.” Ceea ce nu stiu parintii e ca, determinand copilul sa fie intr-un anume fel, cum le place lor, sa actioneze exact cum vor ei, de fapt il determina sa-si dedubleze personalitate, lucru care duce la o disfunctie psihologica. Pe fondul acesta apare minciuna, fuga de realitate, de responsabilitate fata de propriile actiuni. Se creeaza astfel generatii de pretenderi. Oameni care pretind despre ei ceva iar substratul lor psihologic e altceva, oameni care si-au inhibat personalitatea si joaca un fel de teatru pe scena sociala.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s