O fată frumoasă s-a despărțit de iubitul ei. Eu am fost atât de mirată, încât am pus-o să repete. Îi știam nedespărțiți, se ajutau reciproc, se potriveau, nu doar mie mi se părea asta. Și nu faptul că e ea frumoasă contează aici, pentru că sufletul este de asemenea frumos și asta e important de fapt, însă când ambalajul pare aproape impecabil nu poți să nu te întrebi mai acut „De ce?”. Nici el nu e de colea, arătos și un om bun, deștept, chiar ea mi l-a descris așa și a suținut asta și după ruptură. Că e un om extraordinar. Bine, și atunci „DE CE?”. Deci, sunt compatibili pe multe planuri, au construit lucruri (mie mi se pare remarcabil într-o relație, pentru că denotă spiritul de echipă), se iubesc, au unde să stea (aspect important pentru confortul psihic, nu doar locativ), și totuși s-au despărțit. Sigur că există un motiv, și desigur că eram curioasă să-l aflu. Pentru că, dacă și doi oameni care se iubesc și au atâtea în comun se despart, nu mai știi ce să crezi despre cum e mai bine să alegi să trăiești. De aceea ascultăm/citim astfel de întâmplări, ca să ne răspundem unor întrebări, să ne consolăm, să ne liniștim că am procedat bine, sau să înțelegem și noi de ce?, atunci când am fost părăsiți.
Cei doi au avut de la început o înțelegere. Vezi continuarea în carte.
Foto Pixabay.com
35+, by Corina Ozon 
Lasă un răspuns