Mi-a spus cineva că e pe cale să comită o nebunie și m-a întrebat dacă eu cred că e o nebunie ce urma să facă: adică să meargă într-o călătorie-surpriză, ca să se împace cu o persoană care e supărată. I-am spus, mai în glumă, că, din punct de vedere financiar, poate fi o nebunie. Că, dacă persoana nu voia să mai răspundă pe niciun canal, risca să aibă o mare dezamăgire în acea călătorie. Adică să bată drumul de pomană. Dar își făcuse atâtea planuri despre cum avea să decurgă revederea, încât mi-am dat seama că, înaintea dezamăgirii, mai rău este să nu lași un om să viseze. Toate proiecțiile pe care le va face în toată perioada până la plecare îi vor servi ca hrană, un fel de balsam pe rana provocată de supărare. De fapt, toți facem la fel, încercăm să ne agățăm de vise, ca să putem supraviețui, ca de un buștean într-un vârtej, ca să stăm la suprafață, până ajungem în ape liniștite.
Interesant este că mai avem o picătură de luciditate, dacă avem îndoieli că este o nebunie sau nu. Dar ce înseamnă să faci o nebunie, până la urmă?
Vezi continuarea în carte.
Foto pixabay.com
35+, by Corina Ozon 
Lasă un răspuns