Oamenii adevarati (mic jurnal de Londra 35+)

              Sunt in ultima zi de stat in Londra. Am venit aici la invitatia unui grup de oameni inimosi, „Romanians love books”, pentru a lansa cartile mele la Wembley Library. Voi scrie despre eveniment pe larg, pe blogul meu de autor, corinaozon.com. Acum vreau sa vorbesc un pic despre oameni. Cei pe care i-am intalnit aici, pe unii ii stiam de pe Facebook, pe altii i-am vazut prima oara. Oameni veniti aici cu povestile lor de viata, ca sa isi schimbe drumul, ca sa uite, ca sa dea reset si sa o ia de la inceput. Fiecare si-a asumat un risc, a fost strabatut de ganduri, indoieli, framantari, dar curajul si dorinta de a-si demonstra ca pot au fost mai puternice. Nu e usor la 35+ sa schimbi societatea in care te-ai nascut si format, sa lasi familia si sa iti iei zborul spre zari incerte. Ce am remarcat, cu placere, a fost faptul ca sentimentele launtrice nu au fost inabusite in goana zilnica. Acest lucru a reiesit in discutiile pe care le-am purtat in timpul evenimentului de la Wembley Library. Intrebarile despre dragoste, despre relatiile dintre oameni sunt aceleasi. „Unde gasim barbatul adevarat si femeia adevarata?”. Nu a fost si nici nu este nevoie sa explicam acesti termeni. Ii intelegem in orice context am vorbi despre acest subiect. Pentru ca este vorba despre dorinta de a intalni persoana potrivita, care sa ne urmeze in vise si sa ne fie alaturi. Suntem noi insine „adevarati” atunci cand clamam acest lucru? Cand stim ca intalnim persoana care sa ne umple golurile si, la randul nostru, sa ne mulam pe dorintele sale, ca si cum umpli o forma de copt, astfel incat aluatul sa ia forma dorita? Este dificil de formulat un raspuns care sa te trimita direct la tinta. Asa cum am mai spus, fiecare dintre noi vine cu un bagaj de metehne, tabieturi, prejudecati, apar adesea defazaje la nivel de educatie, cultura. Dupa o varsta, esti mai rigid, lasi greu de la tine, accepti complicat alte lucruri.
Ce am vazut in Londra, mai exact la oamenii de aici. Trebuie sa spun mai intai ca e pentru prima oara cand pasesc pe taram britanic, insa ma simt in largul meu inca din prima zi. Lumea e relaxata, peste tot domina acea normalitate despre care ne place sa vorbim, dar pe care nu ne pricepem sa o conturam si aplicam. Auzi mai peste tot: „Hi!”, „Sorry”, „Thank you so much!”. Cuvinte simple insotite obligatoriu de un zambet. Salutul, sa recunosti cand ai gresit si sa fii recunoscator pentru orice gest din jurul tau sunt chestiuni care se invata in cei sapte ani de acasa. Simplitatea este ceea ce caracterizeaza relatiile de buna intelegere dintre oameni. De cate ori pe zi folosim aceste expresii? De cate ori recunoastem ca am gresit sau multumim cuiva? Nu cumva ne mestecam aceste cuvinte in gat si preferam sa nu le rostim acumuland frustrari si invidii? Este valabil si in relatia din cupluri. Cu cat complicam mai mult o situatie, cu cat gandim strategii inutile si amanam raspunsuri, cu atat ne indepartam si ne instrainam. Firescul sta in a da un feedback oricand e cazul, in a spune lucrurile la timpul potrivit. Fara resentimente si orgolii. Oamenii din jur sunt adevarati cand suntem si noi adevarati. Adica naturali si confortabili in propria piele. Lucrurile sunt simple cand nimeni nu se baga in viata ta, iar barfa este inlocuita cu activitati placute. Iar zambetul ne face, cu siguranta, mai frumosi. La revedere, Londra, ne revedem curand! Thank you so much!

Foto Victoria and Albert Museum Londra