S-a mai întâmplat să te uiți în urmă și să te apuce un hohot de râs la ceea ce odată tu credeai că e „dragoste”. Nu doar atât, ci să te cuprindă efectiv jena, rușinea că ai consumat atâtea resurse pentru o persoană cu mult sub nivelul tău. Dar de unde să fi știut tu atunci asta, dacă toți porii strigau că acela e alesul și nu va mai fi altul niciodată, că e factotumul proiecțiilor tale. Stop. Să folosim cuvinte mai simple, ca să nu se creadă că e ceva rușinos. Ce se întâmplă cu noi în acele momente, când părem căzuți sub o vraja indestructibilă și ne lăsăm manipulați de vorbe simple meșteșugite cu caznă, când nu părem disperați, ci doar cu garda căzută. Îți zici că sentimentele nu țin cont de școlile absolvite, ci de caracter.
Când ceva nu merge și se repetă, poate nu este vorba doar despre tine, ci despre oamenii cu care te înconjori. Cei care vor să își fac drum spre inima ta vor avea de străbătut prin acest alai de primitori, ale căror gusturi nu coincid poate cu ale tale. Dacă poveștile se repetă, e timpul să faci o selecție. Oamenii se apropie unul de altul prin structurile lor asemănătoare și mereu se vor căuta ca într-o mișcare browniană. După o reașezare sănătoasă, poți să râzi de ceea ce odinioară ți-a provocat chiar suferință. Dar care ar mai fi farmecul, dacă am ști tot de dinainte?
Vezi continuarea în carte.
Foto pixabay.com
35+, by Corina Ozon 
Lasă un răspuns