Despre asumarea obligațiilor, mai la urmă

water-fight-442257_960_720    Aniversarea de astăzi a unei prietene, cu care am lucrat mai demult, mi-a confirmat că există și povești frumoase adevărate, nu doar în cărți și filme. Prietena de care zic locuiește acum în altă țară, e frumoasă și fericită. Și nu zic vorbe mari, că știți deja că nu folosesc cuvinte doar ca să am ce zice. Cu zece ani în urmă, dacă cineva i-ar fi spus ce trăiește azi, i-ar fi râs în nas. Pe atunci era măritată cu un bărbat gelos și posesiv, care-și manifesta iubirea prin constrângere și agresivitate. I-a înfrânat și cariera promițătoare, deși el își mai făcea de cap pe drumuri lăturalnice. Era o relație veche între ei, se cunoscuseră de foarte tineri, pe când nu se gândeau la ceea ce avea să se transforme. Au făcut doi copii minunați, dar din ce în ce mai speriați de atmosfera din casă. El a fost doborât de o boală, pe care a dus-o câteva luni. Desigur că ea l-a îngrijit în tot acest timp, a alergat dintr-un spital în altul în căutarea celui mai bun tratament, s-a interesat și în străinătate ce se poate face. Însă nimic nu l-a putut salva. Rămasă singură, cu doi copii la vârsta școlară, s-a reprofilat și și-a deschis propria afacere. Tot umblând pe drumuri, l-a cunoscut pe actualul soț. Care nu mai fusese căsătorit, fără copii, dar pentru el nu a contat și a luat-o cu toate „bagajele”. Deși provine dintr-o familie tradiționalistă și destul de bine situată, el a vrut-o pe ea, așa cum este.

Acest text nu e o pildă sau o pledoarie pentru bărbații care iau de nevastă o femeie singură și cu copil. Și în România sunt asemenea cazuri.  Voi scrie curând despre unul. Diferența este nu în bărbați, că peste tot iubesc, indiferent de rasă și de statut social. Ci în faptul că, atunci când iau o asemenea decizie, sunt nevoiți să dea o mie de explicații familiei, cunoscuților, să se prefacă indiferenți, când lumea își dă coate : „Uite, ăla a luat-o pe aia cu copii, de parcă s-a sfârșit lumea de femei!”.  Și sigur că și femeia aia cumva i-a sucit mințile, l-a convins cu ceva, a făcut ea ceva, că altfel ce? Nu mai sunt femei fără obligații? Că despre asumarea obligațiilor e vorba. Despre asta puțină lume vorbește, în schimb măsoară diferențele de vârstă, înălțime și rang. La rândul lor, cunosc și bărbați care, deși au iubit femei cu „bagaje” vii, nu au mers mai departe. Și nici aceștia nu pot fi judecați. Fiecare își dorește viața așa cum și-o proiectează.

Foto pixabay.com


3 gânduri despre “Despre asumarea obligațiilor, mai la urmă

  1. Când iubesti neconditionat,nu tii cont decât de propria ratiune si sentimente.Nici o forta sau influenta externa nu poate stinge dragostea autentica neconditionata. Am experimentat situatia descrisa în postarea de mai sus,iar acum traiesc reversul medaliei…:)

    Apreciază

      1. Nu,nici vorba ! Experienta mea face referire la cele doua extreme ale iubirii „firesti” (foc&gheata)…:)

        Apreciază

Lasă un comentariu