Exorcizarea poveștilor

depression-72319_960_720       S-au găsit după ani, în care fiecare a iubit și a fost dezamăgit. Colecționaseră adevărate lecții, împărțite în boluri, etichetate cu „succese” și „eșecuri”. Încă existau acele povești pe care nu se hotărau unde să le pună. Au acordat încă o șansă, o ultimă speranță, că totul se va putea relua. Eventual arde și reclădit. Purtau bolurile în brațe, atunci când s-au întâlnit. Între ele pluteau poveștile, indecise și neînchise. S-au îmbrățișat din prima clipă, foamea trupurilor nu ținea cont de poveștile lor. Era frumos, era cu fâlfâit de aripi, nu mai erau singuri. După câteva întâlniri, când fiecare își marcase deja teritoriul la celălalt, au început îndoielile, urmate de temeri. Poveștile neterminate interveneau mereu în discuțiile lor, bruiau mesajele, schimbau sensul cuvintelor. Ea l-a alungat de mai multe ori, el a fugit de tot atâtea ori speriat. Dar nu rezistau câteva zile, fără să-și vorbească din nou. Simțeau că pericolul e aproape, că totul atârnă de un fir de ață, ca să fie distrus chiar de ei. Se iubeau, dar poveștile din trecut trebuiau încheiate. Într-o seară, când el a venit dornic să o vadă, dar cu temeri în suflet, ea a strigat la el, i-a aruncat cuvinte și i-a dat pilde. Era singura suflare și știa că riscă. El nu s-a clintit, nicio clipă, a ascultat-o, apoi i-a spus de toate traumele din copilărie, care l-au bântuit în toate poveștile, pe care le purta cu el, deși ar fi dorit să le închidă undeva pentru totdeauna. Strigătul ei le-a zdruncinat, brusc au devenit nesigure și au început să se destrame. Fiecare i-a promis celuilalt că va renunța la tot ce ar putea să le facă rău.

Ne întâlnim în conjuncturi frumoase, în care dăm la început tot ce avem mai bun din noi, cu un bagaj de scheleți invizibili, care ne trag în urmă. Apoi ne mirăm că ceva nu merge, dispare sclipirea când ne trezim dimineața, în pijamale, nespălați pe ochi. La lumina zilei se văd toate cutele, încep să ne deranjeze. Și vorbele, și gesturile. Parcă nu sunt din același film. Ca să se știe mai bine, oamenii au nevoie să se cunoască în momentele lor nu tocmai bune, chiar la nivelul cel mai jos. E bine să strigi, ca să exorcizezi. Dacă celălalt te ascultă, se ard și poveștile neterminate. Poți să mergi mai departe și să trăiești.

Foto pixabay.com

Anunțuri

2 gânduri despre “Exorcizarea poveștilor

  1. asta e si povestea mea traita cuvant cu cuvant, emotie cu emotie, durere cu durere. La final, nu am avut curajul sa-i spun traumele ce m-au urmarit 33 de ani. Dar in schimb a reusit sa ma trezeasca. Am obtinut ajutor de departe si ma detasez de ranile trecutului. Acele rani prin care acum patrunde lumina. Bucurie iti transmit!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s