Sexul ca monedă de schimb

   Am câteva amice românce (observați că, pentru păstrarea anonimatului, folosesc termenul „amică/amic” pentru cei care îmi împărtășesc poveștile lor) căsătorite de ani buni cu cetățeni nord-americani și stabilite acolo la casele lor. Sunt mulțumite cu viețile lor, au realizat multe lucruri, unele dintre ele au copii din căsătorii anterioare, iar copiii s-au integrat și ei. Mi-au povestit despre cum și-au cunoscut soții, fiecare în diverse conjuncturi: evenimente, gen nunți sau petreceri, altele pe site-uri de dating. Inevitabil, vorbim ca fetele și aducem în discuție și aspectele intime. Ca să fac un rezumat general, căsniciile nu se învârt în jurul actului sexual, partenerii pun accent pe ceea ce pot realiza împreună, pe armonie, pe liniștea căminului. M-am amuzat când una dintre ele mi-a spus că ea era obișnuită cu „fostul”, român, să o facă de câteva ori pe săptămână, chiar dacă erau certați. Ajunsă pe continentul de peste ocean, a fost nevoită să încetinească ritmul. La început a crezut că e ceva în neregulă cu ea, apoi a crezut că e o problemă cu bărbații de acolo. Nu era nici una, nici alta. Ci doar o altă mentalitate despre intimitate. Așa am ajuns la ideea că româncele au folosit și folosesc sexul ca monedă de schimb, nu doar pentru a obține anumite beneficii profesionale și sociale, dar și în relațiile personale. Mai auzim ici-colo expresia „Dacă nu faci aia/nu-mi iei aia etc, nu mai pupi păsărică”. Și bietul se face luntre și punte, ca să nu rămână pe uscat.

Fetelor, de mici, li s-au livrat complimente din partea familiei, a prietenilor, „Ce fetiță/domnișoară frumoasă! Vei suci mințile multor bărbați”. Rar o laudă despre o calitate, talent sau trăsătură de caracter. La fel și tații obișnuiau să se laude cu „bijuteriile” odorului din scutece. Când crești împănat de cei din jur cu propria sexualitate și putere de seducție, ai tendința să ți-o exerciți oricând ai ocazia și ți se pare că aceasta este și calea rezolvării tuturor problemelor. Devii un fel de neguțător al propiilor nuri. Auzeam adesea ca sfat, un fel de regulă universală: „Dacă bărbatul e mulțumit în pat, nu-i mai trebuie nimic”. Sigur că proaspăta soție încerca să folosească patul ca înlocuitor de discuții, vacanțe, neajunsuri. Eu am mai scris și  nu neg importanța calității actului sexual într-o căsnicie, dar nu la modul tranzacțional. Este important ca soții să fie compatibili, dar nu doar în pat, că atunci și mâncarea se arde pe aragaz, iar pereții casei se scorojesc. Și insist că totul pornește de la educație. Dar nu pot să nu remarc, chiar cu oarecare satisfacție, că ce ne calcă pe urme nu pedalează pe această practică.

Foto pixabay.com