Eliberarea din trecutul captiv

curtain-19667_960_720       O prietenă din copilărie este aproape „vindecată”, după un divorț, care, deși s-a produs cu ceva ani în urmă, a marcat-o profund. La mijloc, un copil, acum mare, școlit, cu un job în străinătate. Lucrurile în căsnicia lor nu mai mergeau de multă vreme și, în ciuda eforturilor, a încercărilor de împăcare, a eșuat. Fostul soț i-a spus sincer: „Vreau să mă rup, cât mai sunt tânăr și pot să fiu fericit”. Vorbe care au durut-o pe cea, care cândva a fost aleasa. Prietena a trecut prin ani foarte grei, cu lacrimi și singurătate, împărțită între Capitală, unde lucrează, și orașul natal, pentru a avea grijă de casa mare, care nu i-a adus fericirea, de tatăl bătrân și doi câini jucăuși. Pentru că fostul, atunci când a plecat, nu s-a mai uitat în urmă. Casa era într-adevăr foarte mare și frumoasă, dar atât de rece, încât îți făcea să se subțieze sufletul. Costuri mari de întreținere, efort și nervi. Dar, peste toate acestea, amintiri dureroase. Acum un an și mai bine, când m-am întâlnit cu prietena aceasta, încă suferea. Căuta o cale de reconciliere cu fostul soț și, probabil, în străfundurile inimii ei, spera la mai mult. Era vizibil că el nu mai dorea demult nimic de la ea și fiecare vorbă dură pe care i-o arunca, cu orice prilej, era un cui în suflet pentru ea. I-am spus atunci că trebuie să scape de acea casă, pentru că ea o ținea doar pentru a păstra o punte cu el. Era un bun comun, iar singurele discuții, în afară de copil, erau despre casă. Pe care ea le accepta oricât de dure erau, doar ca să vorbească cu el. Mi-am permis să-i spun asta, tocmai fiindcă ne știm de copile. După mai bine de un an, în care a avut o problemă de sănătate, și-a pierdut tatăl, iar fata a anunțat-o că e fericită cu viața din Occident, a luat decizia de a vinde casa. Era epuizată fizic și psihic. Am revăzut-o după alt an (am păstrat legătura tot acest timp), schimbată în bine, senină. Vânduse casa rece, și-a luat un apartament în București, și-a reglat conturile cu fostul soț și e eliberată.

Până nu scapi din tot eco-sistemul creat în jurul cuiva, de care ai fost foarte legat, nu poți merge mai departe. Pentru că vei fi mereu captiv și nu poți intra în alte cercuri. Acesta include nu doar persoana respectivă, ci spațiul pe care l-ai împărțit cu ea, obiecte, anturajul. Selecția este necesară, iar, pe moment, renunțarea, de exemplu la anumite persoane, pare dificilă. Însă ea oricum se va produce de la sine mai târziu. E greu să fii prieten cu ambii soți care au divorțat. Nu este un semn de aroganță, nici de orgoliu, ci pur și simplu, o nouă etapă. Iar cine te-a înțeles cu adevărat o va face și în continuare. Desigur, că fiecare trăiește această eliberare în ritmul lui și va acționa, când își va aduna puterile. Nimeni nu zice să dăm foc la tot și să fugim, ci să păstrăm ceea ce poate fi așezat la temelia sufletului nostru.

Foto pixabay.com

Anunțuri

11 gânduri despre “Eliberarea din trecutul captiv

  1. Vindecarea,daca se realizeaza,poate fi lenta si dureroasa si/sau rapida si lipsita de suferinta. Totul depinzând de profunzimea implicarii sentimental-afective, ale celor doua parti,de influentele celor dragi,apropiati si de caracterul fiecaruia în mod particular,însa în toate situatiile vor ramâne cicatrice mai mari sau mai mici,mai vizibile ori mai estompate,ce vor dura toata viata la ambii parteneri.

    Apreciază

  2. Bine vezi ! Nu ma deranjaza sa se stie ca locuesc si-mi desfasor activitatea în Strasbourg.E într-adevar un oras deosebit în plina expansiune si dezvoltare,pe toate planurile.Aici ma simt acasa,cu toate ca uneori, dorul de pamântul natal îmi provoaca sentimente de melancolie.
    P S. Daca mai treci pe aici tare mi-ar place sa iesim la o cafea, sa stai la „un pahar de vorba” cu partenera de viata,poate pe tine te-ar întelege.

    Apreciază

  3. daca nu te rupi complect cat de repede posibil suferi prea mult,si nu are rost(si vorbesc din experienta)
    dar mai greu e sa iti faci o alta viata.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s