Eliberarea din trecutul captiv

curtain-19667_960_720       O prietenă din copilărie este aproape „vindecată”, după un divorț, care, deși s-a produs cu ceva ani în urmă, a marcat-o profund. La mijloc, un copil, acum mare, școlit, cu un job în străinătate. Lucrurile în căsnicia lor nu mai mergeau de multă vreme și, în ciuda eforturilor, a încercărilor de împăcare, a eșuat. Fostul soț i-a spus sincer: „Vreau să mă rup, cât mai sunt tânăr și pot să fiu fericit”. Vorbe care au durut-o pe cea, care cândva a fost aleasa. Prietena a trecut prin ani foarte grei, cu lacrimi și singurătate, împărțită între Capitală, unde lucrează, și orașul natal, pentru a avea grijă de casa mare, care nu i-a adus fericirea, de tatăl bătrân și doi câini jucăuși. Pentru că fostul, atunci când a plecat, nu s-a mai uitat în urmă.

Vezi continuarea în carte.

Foto pixabay.com

Reclame

11 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Joseph spune:

    Vindecarea,daca se realizeaza,poate fi lenta si dureroasa si/sau rapida si lipsita de suferinta. Totul depinzând de profunzimea implicarii sentimental-afective, ale celor doua parti,de influentele celor dragi,apropiati si de caracterul fiecaruia în mod particular,însa în toate situatiile vor ramâne cicatrice mai mari sau mai mici,mai vizibile ori mai estompate,ce vor dura toata viata la ambii parteneri.

    Apreciază

    1. Corina Ozon spune:

      Știi cum e, la teorie stăm toți bine. Mai greu e de aplicat 😉

      Apreciază

  2. Joseph spune:

    Am trecut prin aceste aspecte ale perceptiei „iadului”,si cu ajutorul Domnului,azi sunt bine merci .

    Apreciază

    1. Corina Ozon spune:

      Experiența este bună în viitoarele alegeri

      Apreciază

      1. Joseph spune:

        …Locale…parlamentare ori…prezidentiale…:)))

        Apreciază

      2. Corina Ozon spune:

        Chiar și în alea. Deși, din câte văd, tu stai în Alsacia 😉 am fost de foarte multe ori la Strasbourg, m-am plimbat în zonă. o ador.

        Apreciază

  3. Joseph spune:

    Bine vezi ! Nu ma deranjaza sa se stie ca locuesc si-mi desfasor activitatea în Strasbourg.E într-adevar un oras deosebit în plina expansiune si dezvoltare,pe toate planurile.Aici ma simt acasa,cu toate ca uneori, dorul de pamântul natal îmi provoaca sentimente de melancolie.
    P S. Daca mai treci pe aici tare mi-ar place sa iesim la o cafea, sa stai la „un pahar de vorba” cu partenera de viata,poate pe tine te-ar întelege.

    Apreciază

    1. Corina Ozon spune:

      Văd după IP, deci nu e altceva:D Da, mi-e dor de Strasbourg. Am mers acolo ani la rând, la niște prieteni, care apoi s-au mutat în Elveția.

      Apreciază

  4. Joseph spune:

    Cred ca istoria vietii mele,ar putea fi sursa pentru un bestseller,desfasurata în cuvinte de „pana” unui romancier bun.:)

    Apreciază

  5. arcidalia spune:

    daca nu te rupi complect cat de repede posibil suferi prea mult,si nu are rost(si vorbesc din experienta)
    dar mai greu e sa iti faci o alta viata.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s