„Femeie, 35+, caut tată pentru copilul meu”

pair-707509_960_720    Azi, 5 Mai, este Ziua Bărbatului, cam nebăgată în seamă. Dar văd că bărbații nu se plâng. Ia, să fi trecut neobservată ziua de 8 Martie! Se produceau adevărate revoluții, apele ieșeau din matcă, iar norii se rupeau. update: cica ziua barbatului e pe 19 noiembrie. Dar nu acesta e subiectul textului 🙂 Acesta nu este un articol anti-femei, ci doar să ne gândim unde și când îi supără câteodată femeile pe bărbați. Chiar azi îmi spunea o amică despre relația pe care a avut-o cu un bărbat, care divorțase de soția lui, pentru că aceasta, după naștere, a pus fizic copilul între ei și nu a mai vrut relații sexuale. Este adevărat că, după naștere, femeile suferă transformări profunde, unele iremediabile. Dar poate voi vorbi despre acest lucru altădată. Amica mea a făcut o constatare amară, dar foarte pertinentă: „Și ne mai mirăm de ce sunt așa de nesimțiți în următoarele relații!”. Lucru oarecum adevărat. Când intri cu cineva într-o relație, intri cu tot trecutul lui. Pentru fiecare din cel implicat este o nouă poveste, dar venim cu metehnele din bagaj și greu ne adaptăm sau renunțăm la ele. Un bărbat tratat ani de zile ca un preș în casă, de exemplu, va avea tendința într-o nouă relație să se poarte urât, ca un fel de autoapărare.

Dar, pentru că vorbeam de mame cu copii, în special cele singure cu copil, care merită toată admirația pentru lupta zilnică pe care o dau. Și le voi dedica un text, pentru că pot vorbi din experiența personală. Acum, să vedem unde greșesc ele. Unele folosesc copiii ca arme sau ca monede de schimb. Mai exact, fie pentru șantaj emoțional, fie pentru a obține venituri cât mai mari. Sunt mame care ani la rând întrețin un război de uzură cu tații copiilor doar din ciudă, pentru că au fost lăsate cu toate greutățile pe umeri. Nu intrăm aici în detalii, ca să nu despicăm subiectul. Mă refer strict la faptul că mai constructiv ar fi crearea și menținerea unei relații armonioase, pentru copil, dar, mai ales, pentru confortul sufletesc și psihic al adulților. Nu vreau să vorbesc ca în manuale, însă acesta este unul dintre motivele perseverării în greșeli. Multe mame caută în următorii parteneri tați pentru copiii lor. Altă eroare. Tatăl nu trebuie înlocuit și nu poate fi înlocuit. La fel cum nu poți cere unui bărbat care intră în viața ta să fie imediat tatăl copilului tău. Că tatăl biologic e un nesimțit și nu se poate comunica cu el, că nu vrea copilul să-l vadă, mama nu are rolul de barieră în toate acestea, ci de liant. Știți de ce, dragile mele? Pentru că oricum cel care va decide mai târziu este tot copilul. El va dori sau nu să-și vadă tatăl sau să comunice sau nu cu el. Dar educația pe care o dăm copilului îl va marca toată viața și va proceda în relațiile sale așa cum îl învățăm noi. Iar bărbatul care dorește să fie partener va decide pe parcurs, la rândul lui, dacă își poate asuma o parte din îndatoriri față de copil. Sigur, nu înseamnă să nu înțeleagă prioritatea și nici să-l ignore. Nici vorbă. Dar bărbații caută armonie, nu presiune. Și cunosc și cazuri în care au intrat cumva în pielea tatălui, dar pentru că s-au simțit pregătiți și și-au dorit acest lucru. Disperarea de a te agăța cu orice preț de un bărbat, de a-l suporta sau face compromisuri, doar să nu fii singură cu copil, este cel mai mare rău pe care ți-l faci ție, în primul rând, și copilului. Pentru că din încrâncenare, devii rea, emiți pretenții, ești bănuitoare, iar omul ăla, oricâte intenții bune are, va pleca.

Vorbeam cu un prieten înțelept, așa îl văd eu, și îmi spunea un adevăr dureros, dar de netăgăduit: „Îți dai seama, toate aceste mame își cresc copiii în ură, frustrare și lacrimi. Doar pentru a se răzbuna pe tați. Realizezi cum vor fi acești copii, atunci când devin și ei adulți, apoi părinți? Ce mutații se vor produce în sufletele lor!”. Lucrurile se învață pe parcurs, nu există rețete universale. Dar nu pot să nu constat că există o mulțime de organizații, traininguri care se adresează mamelor cu familie, de la cum să pună pampers până la slăbit după naștere. Dar de aceste mame singure nu prea le pasă multora. Nu uitați, toți bărbații sunt născuți de femei, iar mamele lor sunt primele prezențe feminine din viața lor! Cu soț sau fără soț.

Foto pixabay.com


8 gânduri despre “„Femeie, 35+, caut tată pentru copilul meu”

  1. Eu am trăit experiență din cealaltă latura. Am avut o relație de 2 ani cu un barbat divorțat. Reușea sa ia copilul la el după multe amenințări și certuri pentru ca ei nu i se părea normal ca micuțul sa stea în casa cu o alta femeie, care nu e mama lui. Ii interzicea sa il lase pe copil sa stea singur doar cu mine și îl învața să se poarte urat cu noi. Este adevărat ca e greu divorțul atunci când în ecuație sunt și copii, dar trebuie sa vezi și dincolo de frici. Eu țineam mult la cel mic, îi cumpăram de toate, mă jucam cu el. Copilul dacă stătea mai mult de o zi la noi își schimba comportamentul în bine, era deschis. Din păcate cel mai mult au de suferit copii, cresc cu o trauma greu de vindecat, iar părinții nici nu realizează ca ei contribuie la nefericirea propriului copil.

    Apreciază

  2. Adevarat,asa este .am simti.to pe propria piele . Mereu spune ca un copil nu se creste cu 2017 lei ,dar poti ajuta un om care te considera mereu dusman? si spune minciuni copilului,numai incercind sa te indeparteze de el. Acum citiva ani i.mi spune copilul (avea in jur de 8ani)ca doreste sa.si schimbe numele ,sa aibe acelasi nume cu maicasa. Ea sa recasatorit ,culmea e ca erau aceleasi idei ale ei de la divort. Si sunt multe altele de spus . Pa. Mi.a placut articolul

    Apreciază

  3. O mama care are copii si nu mai este in relatie cu tatal copilului este o mama cu necazuri si nevoi prntru ca nici un alt barbat nu se incumeta sa creasca copilul din alta relatie. De fapt toti spun ca nu este nici o problema si copilul nu are nici o vina dar nu este deloc asa. Am gresit si am facut copilul imi merit soarta.

    Apreciază

Lasă un comentariu